Skip to content

Patinând de voie de nevoie

February 1, 2012

N-am mai fost la patinoar de mult timp, de dinainte să-mi rup piciorul (nu aşa mi-am rupt piciorul) iar după ce m-am pseudo-refăcut şi am scos şi tija, n-am îndrăznit să mă dau pe gheaţă pentru că teama de a mai sta încă trei luni acasă cu piciorul în sus m-a făcut să mă supun la cât mai puţine riscuri cu putinţă.

De aproximativ o săptămână patinez din nou, şi dimineaţa şi seara. Complet gratis.  Şi cu cât patinează mai multă lume pe acelaşi trotuar cu atât “pârtia” e mai patinabilă. Când eram mică ţin minte că pândeam fiecare ochi de gheaţă să mă dau cât de puţin. Aveam ghetele tocite atât de rău că mai aveam puţin şi-mi ieşea talpa prin ele. Acum pândesc fiecare ochi de trotuar fără gheaţă şi inspectez dinainte cu privirea obiectele care ar putea să mă ajute să evit căderea sau măcar să o atenueze. Până acum am avut mare noroc să patinez fără niciun accident deci cred că am depăşit stadiul de începător.

Pe lângă patinoarul gratis, primim ca bonus până la sfârşitul sezonului, viscol şi un ger de ne îngheaţă sufletele în noi. Acuma am şi eu o dilemă: oare celor care n-au, ce le îngheaţă?

Advertisements
3 Comments leave one →
  1. luckyrock permalink
    February 4, 2012 4:55 pm

    nasul!:))

  2. February 2, 2012 7:08 am

    buna dim:) vazand titlul, am crezut ca ne spui ceva hazliu despre aventurile pe patinoar. mi-a placut cum ai intors-o, de fapt cum ai ajuns la suflete inghetate…cei ce n-au, habar n-am ce le inghetza dar vai de viata lor si a celor din jur!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: