Cugetarea de miercuri seara: recunosc, este foarte adevărat: sunt ca o carte deschisă. Cum reuşesc totuşi să nu fiu mereu transparentă? Mă citeşte fiecare doar la ce pagină vreau eu. Ca să nu mai spun câte lucruri nescrise pot fi citite printre rânduri de către un ochi avizat. Avizat de cine? Evident, tot de către mine.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
mai inchide si tu cartea aia. nu toata lumea e asa citita [in sensul de educata, instruita], nu toti cei care [te] citesc au intentii bune.
Ha ha ha , pai tocmai asta era ideea ca o deschid la pagina la care vreau eu (adica citeste lumea ce vreau eu sa citeasca, asta pentru cei cu intentii ne-bune).
Foarte bine ai cugetat! Chiar te regasesc! Poate fi, insa, valabila si luni, marti, joi…duminica.
Am ramas foarte placut surprinsa de faptul ca m-ai citit si mi-ai comentat. Te mai astept 🙂
Deschizi o rubrica noua? Imi place, place, place! Parca era un cantec care suna asa, nu?
Era un cantec da. Nu stiu ce sa zic de categorie, nu cred ca o sa ma loveasca asa cugetarile in fiecare saptamana (desi ar fi bine) 😀
:)) Bine zis! Recunosc situatia! 😛