Skip to content

Reţeta ideală…de pierdut vremea

February 18, 2012

Îmi pun în gând să mă trezesc la nouă fără ceva ca la nouă fix să fiu deja la laptop să traduc (NU pentru RAO), cred eu, ultimul meu proiect (asta dacă nu apare prin minune vreo editură care plăteşte decent şi la termen şi dacă se poate cu avans). Ce se întâmplă de fapt: la nouă fix abia mă dau jos din pat, la nouă şi douăzeci fac o cafea (şi între timp dau drumul la laptop ca să se încălzească, fiind mai bătrân de felul lui). Când să pun mâinile pe taste, văd că n-ar strica să mă dau cu ojă, unghiile mele “ar alerga” mult mai motivate peste litere dacă ar fi roşii. De teamă să nu se strice oja, nu mai tastez aşa că folosesc doar mouse-ul ca să intru în Google Reader să citesc bloguri şi comentarii noi la postările altor bloggeri, deschid un ziar de scandal, un radio şi…nu lipseşte din peisaj mult accesatul Facebook. Mă uit la poze (partea mea preferată e cea cu uitatul la poze), citesc statusuri, mai apăs pe vreun link care îmi face cu ochiul. După ce s-a uscat oja şi mă pot apuca de tradus, mă părăseşte entuziasmul de tradus şi mă loveşte inspiraţia de scris pe blog. Este ora zece şi douăzeci şi trei iar la unşpe cel târziu trebuie să ies din casă.

Ce rost are să mă mai apuc acum de tradus? Cum arăta ieri situaţia? Aceste două ore îmi aduceau un câştig de vreo şapte până la zece pagini de carte tradusă (depinde cât dialog întâmpinam, speram eu cât mai mult). Ce mi-au adus în schimb aceste două ore? Nişte unghii roşii, o cafea, câteva bloguri citite şi câteva comentarii lăsate, nişte poze vizualizate (tocmai am mai verificat ce update am mai avut pe fb), nişte tâmpenii ascultate la radio şi apoi iar bloguri, iar facebook, iar ziare.

Sunt conştientă de faptul că aş putea să mă deconectez de la internet dacă vreau să traduc fără întreruperi dar cum aş putea să fac asta…doar am nevoie şi de internet  ca să îmi dau seama de sensul unor cuvinte/expresii.

Mai sunt conştientă şi de faptul că ar trebui să mă simt vinovată de aceste două ore pierdute şi totuşi nu mă simt pentru că nu le simt pierdute: am făcut ceva plăcut şi relaxant pentru o minunată dimineaţă de weekend. Să fie oare relaxarea pierdere de vreme sau din contră, câştigare de energie pentru săptămâna care urmează?

Advertisements
5 Comments leave one →
  1. February 23, 2012 11:13 am

    …sau cum sa pierzi vremea cu folos.:D
    ai avut noroc ca nu eram pe mess, altfel cele 2 ore se faceau vreo 4… :))

    • February 23, 2012 6:12 pm

      Pai oricum trebuia sa plec la 11 pentru o sesiunea de babysitting asa ca nu aveau cum sa se faca 4 😀 Desi in mod normal daca nu ieseam din casa se puteau face si 6.

  2. mamica permalink
    February 18, 2012 11:37 am

    Draga mea, dupa o saptamana de concediu in care (vorba Printesei Urbane) am pendulat de la canapea la pat si vice-versa, am mancat, am spalat vase si am dormit!!!!~ Doamne cat am mai dormit!!!! De cand eram insarcinata nu am mai profitat atat de somnul de ,,frumusete”!! Revin, deci, dupa aceasta minunata saptamana de relaxare – in dex-ul meu = lene, nu pot decat sa sper ca de luni voi bazai la serviciu precum iepurasii din reclama Duracell!!
    Mi-ai amintit de unghii, sa-mi fac programarea!!!

    • February 18, 2012 2:56 pm

      Si cel mic/cei mici te-au lasat sa-ti faci somnul de frumuse? 😀 Atunci esti o mamica de invidiat!

      • mamica permalink
        February 19, 2012 8:47 am

        Ne-am adormit reciproc!! Altfel nu se poate, compromisuri, deh….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: