De câţiva ani de când fac vara salată de vinete, după ce am stricat kilograme întregi de vinete bune (şi unele mai puţin bune), mi-a ieşit şi mie o dată o salată aproape perfectă. Perfectă pentru noi, evident. Reţeta pe care o urmez este cea a mamei şi sună cam aşa (cu adăugirile şi comentariile personale): se cumpără vinetele (nu ştiu să le aleg pe cele bune pe dinăuntru şi cum nu am cum să văd pe dinăuntru sau cum se comportă la foc, le iau pe cele care arată ca nişte…vinete), se pun pe tablă la foc mic şi apoi se aşteaptă cu răbdare să se coacă pe fiecare parte. Încercaţi să nu le perpeliţi doar puţin ci să le lăsaţi să se coacă până se înmoaie de aproape că le iese zeama din ele. După ce ne-am asigurat că s-au copt bine-bine, le punem pe un fund şi scoatem pulpa folosind o lingură, după care se toacă mărunt. Tăiem mărunt o ceapă (mie nu prea îmi iese mărunt) şi o punem la călit într-un ceaun cu puţin ulei. După ce s-a călit ceapa punem şi vinetele şi le călim acolo amestecând constant vreo cinci minute. Apoi se aşteaptă cu răbdare să se răcească. În acest timp putem face maioneza (2 gălbenuşuri, unul fiert şi unul crud, zeamă de lămâie, sare, ulei). După ce s-au răcit vinetele complet (aţi reţinut partea cu aşteptatul cu răbdarea şi cu pofta în cui în timp ce în casă miroase puternic a vinete coapte), punem o ceapă mică tocată mărunt şi maioneză după gustul fiecăruia (eu încerc să nu exagerez ci doar să o colorez puţin). Poate nu e cea mai sănătoasă reţetă (din cauza cepei călite şi a maionezei) însă e absolut delicioasă la gust. Asta dacă urmăm toţi paşii. Dacă totuşi nu iese, mai bine să dăm vina pe vinete…. n-au fost vinetele bune… ce să-i faci.
O să urmeze probabil în curând şi tocăniţa de ardei copţi (aştept să iasă ardeii româneşti). Poate îmi iese şi aceea aproape ca la mama. Că tare bună tocăniţă de ardei copţi mai face mama 🙂
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
Si eu ador vinetele, mama le face super bune, dar nu cu ceapa calita. Apropos de ceapa, nici eu nu reusesc s-o tai marunt. 😛 Vara prefer vinete fara maioneza, iarna cu maioneza. Cat despre cele din comert…nu stiu ce sa zic, cred ca sunt facute cu otet sau cu maioneza de proasta calitate ca nu le poti manca.
Insa procesul de coacere si de curatare e incredibil de minutios. Iti trebuie anumite calitati pentru a duce operatiunea la bun sfarsit.
Salata de vinete e preferata mea..mananc fara oprire oricum ar fi pregatita.Reteta ta nu am incercat-o niciodata dar o voi incerca de curiozitate 😀
Si mie imi place foaaaarte mult. Poti sa incerci, s-ar putea sa iti placa 🙂
Da de unde ai tava? Eu chiar am umblat ceva vreme dupa o tava de copt, dar fara rezultat.
De pe langa piata de la tigani vanzatori ambulanti 😀
Leșin de poftă aici. Salată de vinete cu roșii și telemea visez la noapte, n-am dubii.
Eu visez la niste cartofi prajiti cu ochiuri si putina mamaliguta. Daca a suportat gastrita mea vinete… poate o pacalesc si cu cartofii prajiti 😀
Eu cu ceapa calita am mancat prima data in Franta. Nu credeam, dar salata de vinete e si specialitate libaneza sau iordaniana. Asa ca o gasesc in supermarket langa humus: caviar d’aubergines ii zice. Si pe cuvant ca e la fel de buna ca cea pe care o fac eu, cu diferenta ca eu nu calesc ceapa 🙂
Trebuie sa recunosc faptul ca daca as gasi sa cumpar din supermarket una la fel de buna ca cea pe care o face mama sau ca cea pe care o mai fac eu din cand in cand, as prefera sa cumpar. Dar cum n-am gasit…indur acolo langa tava pe care le coc si apoi ma bucur de rezultat.
Mie-mi place sa fac. Vinetele inseamna vara si soare 🙂 Dar, din lipsa de timp, daca ies de la birou seara la sapte, sigur nu o sa imi arda sa coc vinete. Asa ca fac mai mult in weekend 🙂
varianta calita n-am incercat-o niciodata… e de retinut.
musai maioneza. si daca am, neaparat rosii. crude.
Si eu mananc cu rosii crude insa nu le amestec in salata ci le tai separat. O gura de paine cu vinete …. o gura de rosie. As manca pana m-ar durea burta. Ah, da, chiar asta am facut…