Later Edit: Timp de o săptămână am numărat nici mai mult nici mai puţin de două participări la concursul aniversar. Soţul meu mă consola spunând că am dat o temă prea grea de concurs şi de asta nu am înscrieri. Mulţumesc mult Oana (participantul 1) şi Ella (participantul 2) că aţi îndrăznit să comentaţi pe tema asta “grea”. Am introdus cele două numere într-un random number generator şi ce a rezultat, vedeţi mai jos:
Felicitări, Ella! Te contactez pe mail să stabilim detaliile de livrare a cărţii care sper să te ajute 🙂
Acum 4 ani (mai exact pe 1 august 2008 însă mi-am adus aminte cu 4 zile mai târziu) scriam prima postare pe blog. Am început din joacă şi n-am prevăzut o aşa o relaţie de lungă durată cu blogul meu. Între timp ne-am rebranduit, am schimbat numele dar am căpătat şi un look personalizat (mulţumim încă o dată Crazy designs). Între timp am trecut prin multe împreună, ne-am mai maturizat puţin şi am avut răbdare (sau mai degrabă blogul m-a aşteptat cu răbdare când n-am avut dispoziţie de scriitoare). 4 ani. Între timp am devenit mătuşă, soţie, nană. A mai început chiar şi o Olimpiadă. Între timp blogul mi-a adus prieteni dragi în mediul virtual care m-au ajutat să menţin vie motivaţia de a scrie în permanenţă (mai des sau mai rar după cum am putut şi eu) şi de a-mi dori ca acest blog să mă însoţească şi pe mai departe, am făcut echipă bună împreună până acum, zic eu.
Şi cum orice aniversare vine cu cadouri, am zis că n-ar strica să organizez un mic concurs. Ofer prin tragere la sorţi un exemplar din cartea Imperfecţi, liberi şi fericiţi de Cristophe Andre unui cititor care-mi va povesti într-un comentariu la această postare cum şi-a exersat în timp stima de sine şi ce metodă a funcţionat mai bine. Cartea este cumpărată şi citită de mine (arată absolut ca nouă) şi am decis că e timpul să meargă mai departe şi să îndrume şi alt cititor în loc să arate bine la mine în bibliotecă şi să nu mai aibă nicio utilitate. Abia aştept ca poveştile voastre să mă ajute şi pe mine să îmi cresc propria stimă de sine care a scăzut iar considerabil în ultimele săptămâni. Aveţi la dispoziţie o săptămână întreagă să comentaţi, voi trage la sorţi duminică, pe 12 august. Câştigătorul va primi cartea prin poştă 🙂 Vă aştept cu drag!
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
Cand vine vorba de stima de sine cred ca aici lucrurile se complica putin…oricat, oricate, oricum, orice as face niciodata nu e suficient pentru mine astfel incat sa am o parere buna, ca sa nu zic una foarte buna despre mine. De cele mai multe ori ma trezesc “cersind” la cei din jurul meu insiruiri de reusite, “succesuri” pe care le-am avut si care ar trebui sa ma motiveze pe viitor si chiar si asa…tot cu greu ma misc 😦 De exemplu, in timp ce scriu aceste randuri, ma gandesc cat de potrivite sunt, daca nu cumva trebuia sa ma abtin, sau daca tot ce scriu are si inteles, si, si, si…cand de fapt ar fi trebuie sa fie floare la ureche…si asta ar trebui sa spuna ceva, nu? Sau cate alte lucruri despre care cred ca nu sunt cele mai minunate sau despre care cred ca sunt si apoi cu un singur cuvant aruncat aiurea din partea cuiva, totul se darama…Cred ca ceea ce ar trebui sa avem mereu in minte e ca suntem minunati si nu avem voie sa lasam pe nimeni si nimic sa ne ia din “faima” orice s-ar intampla si tot ceea ce facem ar trebui sa ne motiveze. Teoria pare sa sune bine insa sa ma vezi la practica….repetenta cu coronita! 🙂 Pentru ca nici nu am zis ce merge sau nu, nici sfaturi nu am dat, mai bine ma rezum la a-ti dori cat mai multe randuri scrise tot atat de frumos, sa ai si mai multi cititori si sa ne citim si la 10 ani, zic… 🙂
Cine stie ce parere am eu despre mine si despre stima de sine ar crede ca mi-am lasat singura comentariul asta 😀 Multumesc mult, daca tot am 2 participati, zic sa tragem la sorti.
Eu ma bucur in continuare ca scrii si citesc cu mare drag:) Iti doresc cat mai multa inspiratie de scriitoare!
Multumesc mult, Amala. Si eu tocmai ma gandeam ca poate ar trebui sa ma las. Cu stima de sine cum stai? Nu te tenteaza concursul propus?
Multumesc. E frumoasa cartea, si subiectul ales de tine (a fost tema mea de licenta chiar) dar acum sunt intr-o proces de reridicare a stimei de sine de sofer si a mea proprie si nu ma prea pot pronunta sau scrie (ar iesi o varza). Inca ma readun.
Cat despre continuarea scrisului pe blog, tu si cu Laura ma relaxati si aflu si lucruri utile, in afara de caramizi si oameni:) Asa ca va indemn sa scrieti in continuare ca eu va recomand cu mare drag sa va citeasca lumea. Colegele mele de birou si inca cateva colege va citesc cu drag si ele. O colega de birou chiar adora ce face Laura, si ea fiind o adepta a reconditionarilor si lucrului manual. O alta colega pasionata de muzica si film iti urmareste recomandarile si cand ne intalnim la masa comentam. Deci astept postari interesante in continuare.
Amala, a intrat in spam comentariu, nu imi explic de ce. Iti multumim ca ne citesti si sper ca esti bine si ca te readuni curand.
Cred ca trebuie sa mearga destul de OK lucrurile pentru tine ca sa fii cu stima de sine la un super nivel.
Pe mine cel putin ma salveaza intotdeauna o chestie, daca-s trista sau nemultumita de ceva, nu stau si procrastinez, ci ma gandesc ce pot sa fac ca sa schimb situatia in bine, ca mie sa-mi fie bine.
De ex. am avut un job aiurea si era extrem de nemultumita la el. Luni intregi am cautat altceva, zilnic, chiar de mai multe ori eram pe site-urile de joburi. Inclusiv celor din jur am spus ca am nevoie de un job and so on si eram pe de-o parte demoralizata pentru ca nu gaseam, pe de alta bucuroasa ca nu ratez nicio ocazie de a gasi ACEL job.
In general cand nu mi-e bine ma gandesc la ce merge totusi OK si imi dau seama ca situatia nu e tragica si ca aproape orice se poate repara. And this makes me feel better :).
Multumesc, Oana. Si pe mine ma ajuta mult sa gandesc la solutii si la “reparatii” ale situatiilor.