Ieri a început un nou sezon din Dansez pentru tine. Nu sunt fidelă emisiunii (dovadă că mă uit mereu doar la prima jumătate, adorm pe muzică şi ritmuri de dans în a doua jumătate) însă îmi place să văd dansurile. Recunosc faptul că de data asta am fost foarte curioasă să văd cum se descurcă Nicoleta şi Bianca, compătimind din plin concurenţii care au avut neşansa să cadă cu ele. De când mă uit eu la Dansez nu ştiu dacă am văzut vreo fată care să se descurce atât de prost ca Nicoleta (sincer mă aşteptam ca Bianca să fie cea mai slabă – la dans). Poate au fost emoţiile de vină, poate oboseala, poate pentru că are patru copii acasă, poate mi-am făcut eu o impresie greşită, poate nu mă pricep eu deloc deloc (şi chiar nu mă pricep, sunt doar un simplu privitor).

Eu văd lucrurile în felul următor. E foarte greu să participi la emisiune. Mai ales dacă nu ai dansat niciodată în viaţa ta (nunţile şi discotecile nu se pun). E un efort psihic şi fizic extraordinar. Îţi mănâncă mult timp (sau mai bine zis, tot timpul), e ca şi cum ţi-ai pune viaţa pe hold pentru vreo două luni (sau săptămâni, depinde cât rezişti în concurs). Ca să nu mai vorbesc de încărcătura emoţională a cazurilor prezentate. Mereu am admirat vedetele participante şi m-am întrebat cum de se descurca aşa de bine (majoritatea se descurcă bine) însă în sezonul ăsta văd că se poate să ajungi în emisiune şi fără să te descurci. Sunt tare curioasă cum va evolua Nicoleta în următoarele emisiuni pentru că presupun că o va ţine în concurs destul de mult popularitatea şi nu calitatea mişcărilor (dovadă că aseară nu a ajuns la duel). De Bianca nici nu mai vorbesc (vorbeşte ea destul despre sine în imaginile de la antrenamente). Totuşi nu puteam să-mi iau ochii de la buzele alea ciudate şi artificiale care păreau să o incomodeze până şi pe ea.

Şi pe final de postare… o melodie. Ca prin vis (deja adormisem de vreo oră) am auzit o melodie (la partea cu valsurile) care mi-a atras atenţia şi m-am străduit (tot ca prin vis) să reţin vreun vers din ea ca să o caut dimineaţă. N-am reuşit, eram mai mult adormită decât trează. Noroc de filmuleţele publicate la ei pe site, doar aşa am reuşit să o reperez. Îmi place foarte mult linia melodică însă nu şi versurile, sunt prea triste pentru gustul meu. Dar încerc să mă concentrez mult pe melodie şi să ignor versurile 🙂