Acum un an scriam o postare intitulată Complete without kids. Între timp…nu s-a schimbat nimic în părerea mea şi în instinctul meu matern, sau lipsa lui mai degrabă. Am avut însă bucuria să fiu invitată la o dezbatere pe tema maternităţii, pornită de la lansarea cărţii “Mamă sau femeie, o polemică despre maternitate ca o nouă formă de sclavie”. Titlul sună dur şi categoric însă cartea nu mi s-a părut deloc aşa, a fost destul de soft.
Recunosc faptul că m-am dus ferm convinsă că vor ieşi scânteile de rigoare atunci când oamenii au păreri radical diferite. Am constatat însă cu uimire că se poate vorbi frumos, cald şi cu calm despre nişte lucruri mari. Am cunoscut oameni normali care m-au impresionat prin simplitatea şi sinceritatea cu care povesteau din experienţa lor şi care-şi expuneau părerea ferm dar potolit. A fost genul de discuţie (nici nu pot s-o numesc dezbatere, atât de prietenoasă a fost atmosfera) în care nu te arată nimeni cu degetul indiferent de ce opinie ai, în care nimeni nu încearcă să te convingă de ceva sau să-ţi bage pe gât vreo părere în caz că ai îndrăznit să ai alta. Am putut să mă exprim liber fără să mă simt judecată în vreun fel. N-am apucat, ce-i drept, să intervin de câte ori aş fi dorit. Dar asta pentru că eram prea fascinată de ce ziceau ceilalţi. Tot de asta nu mi-am luat nici notiţe. Ar fi fost păcat să pierd unele poveşti în încercarea mea de a le nota pe altele. Aşa că am preferat să ascult mult şi să vorbesc din când în când. M-am simţit confortabil, ca într-un cerc de prieteni, insist pe ideea de atmosferă normală, fără pic de tensiune.
Am cunoscut-o pe Dana Războiu, o persoană pe care n-am mai văzut-o niciodată în afara ecranului de ştiri. Ştiam bine cum arată şi totuşi, când am văzut-o aşa prietenoasă cu cei din jur m-am gândit că o fi altcineva. Poate nu sunt eu obişnuită ca persoanele publice să se apropie aşa de tare de persoanele ne-publice. Am făcut cunoştinţă şi chiar am vorbit despre una alta. Mi-a plăcut cum a vorbit, cum s-a implicat, cât de în serios a luat discuţia (am tras cu ochiul şi am văzut că a venit cu temele foarte bine făcute, avea pasaje subliniate şi notiţe făcute pe unele pagini). Mi-a notat adresa blogului şi mi-aş dori să intre şi să citească măcar această postare, măcar pentru faptul că am rămas impresionată de felul ei de a fi. Plus că e foarte frumoasă. Mai frumoasă ca la televizor. Ştiaţi că şi pe vedete le doare stomacul şi se întristează când scrie cineva ceva rău de ele? Sper să se bucure atunci când cineva scrie de bine şi mai ales din suflet.
Tot aici am avut ocazia s-o văd şi s-o aud povestind şi pe Luana Ibacka. Nu prea ştiam mare lucru despre ea în afară de faptul că e fosta soţie a lui Cabral. Deşi are un alt stil de a fi şi a vorbi şi nu pare genul meu de persoană, mi s-a părut că s-a încadrat bine în discuţie şi în peisaj şi mi-a plăcut lejeritatea şi sinceritatea cu care a povestit despre ea ca mamă. Aş mai asculta-o vorbind, cred că are o experienţă de viaţă din care poţi extrage nişte învăţăminte.
A fost o seară foarte plăcută şi aş vrea să mulţumesc editurii Litera (Renate, mulţumesc pentru invitaţie) pentru ocazia de-a fi prezentă şi de-a participa activ la discuţii. Mi-a părut bine să-mi reamintesc de comunitatea 121, chiar uitasem că obişnuiam să urmăresc informaţiile de acolo (cred că aveam şi cont la un moment dat sau eram abonata la newsletter). Cu siguranţă că îi voi urmări mai îndeaproape de acum, mi-ar plăcea să mai merg la evenimente moderate de ei. Pot să spun că a meritat să pierd o oră şi jumătate din Vocea României de azi. Şi cine mă cunoaşte ştie cât de ataşată sunt de concursul ăsta.
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
Draga Mihaela, am intrat pe blogul tau, am citit, am recitit…orgoliul meu face piruete acum:)) Iti multumesc mult. Subiectul “maternitatea ca o forma de sclavie” e discutat mai mult (si mai cu patos) in cadru restrans si in special in grupurile de mame.
Cartea e bine documentata, iar autoarea a trecut mai mult ca sigur printr-o psihanaliza, dar si prin experienta maternitatii. De trei ori! Cartea asta cred ca a eliberat-o mai bine decat psihanaliza. E ca un strigat pentru libertatea femeii. M-am gandit ca daca mai fac un copil, al treilea adica, o sa am nevoie sa scriu si eu o carte de genul asta:))
Draga Dana, si tu iti multumesc si mi-as dori sa te apuci de pe acum de scris o carte. Din felul in care vorbeai cred ca ai avea multe de spus, lucruri care ne-ar ajuta si pe care le-am citi si noi cu placere 🙂 Sarbatori fericite!
Despre Complete without Kids, cred ca la mine citise Laura…tin minte ca m-a intrebat atunci despre ea…mie mi-a placut si mi s-a parut utila in lupta asta impotriva celor care sunt atat de vehementi cu ideea – trebuie sa faci copii! – mai ales la fetele de varsta noastra(parca suntem de aceeasi varsta). 🙂 Nu am vazut ca pana la urma ai citit-o si tu, o sa ma duc sa vad ce-ai scris. 😀
Da, Laura mi-a recomandat cartea pe care o vazuse la tine si am cumparat-o de pe Book Depository 🙂 Mi-a placut mult.
Am sa caut si eu cartea…la mine s-au schimbat multe in ultimul an si uneori ma simt tare frustrata de diferenta asta intre ce-mi vrea mintea si ce-mi vor hormonii. :)) Sper sa-mi treaca in curand. 😀
Hormonii tai au o ratiune proprie cu privire la subiectul asta?
ooooo, da! Altfel nu-mi explic dorinta asta irationala care a rasarit in mine anul asta si careia i se pun contra toate argumentele logice posibile.
Pai daca e dorinta…. inseamna ca clar s-a schimbat ceva. La mine nu e dorinta. Cred ca suntem de aceeasi varsta, sper sa nu ma napadeasca si pe mine hormonii :)))
Apropo de asta, am citit de curand o carte – Lapte negru de Elif Safak – cred ca ti-ar place si tie. Ma straduiesc sa-i public recenzia saptamana asta cand am niste timp liber. Este o carte semi-autobiografica. Autoarea a trecut prin ce trecem noi acum, intr-un final face totusi un copil si trece printr-o groaznica depresie post natala. Cartea e insa interesanta pentru ca enumara foarte multe exemple de femei-scriitoare care au trecut prin asta si cum s-au adaptat alegerii (de a face sau nu copii).
Am pus-o si noi pe lista de comandat in viitorul foarte apropiat. Ne-a recomandat-o o mamica la dezabaterea asta. M-a atras dupa felul in care vorbea despre carte. O sa iti citesc postarea dupa ce citesc si cartea zic eu 😀
cam putine detalii pentru gustul meu, dar ma bucur ca te-ai simtit bine.:)
astept postarea Laurei!:D
Eu n-am simtit nevoia sa intru in detalii deci asteptam postarea Laurei 🙂
As fi curioasa sa stiu parerile , concluziile, sau despre ce s-a discutat si mai ales de ce titlul respectv? Ca, intr-adevar, se poate ajunge la sentimente de genul sclaviei cand devii mama…din pacate…poate de aici depresiile in care cad mamicile. Este un subiect tare delicat si as fi vrut sa stiu cateva idei principale din acea dezbatere. Multumesc
Catalina, a fost o dezbatere destul de linistita pentru un subiect atat de delicat. Invitatele au vorbit din experienta lor de mama si despre felul in care maternitatea ajunge sa iti schimbe viata total (am vazut ca ai scris si tu despre asta). Nu am simtit ca s-a pus accent pe titlul cartii, considerat destul de scandalos. Cel mult, s-au mai aprins spiritele la ideea de mama SAU femeie ca si cum n-ai putea fi si una si alta. Dar in rest… speram sa scrie laurafrunza.com mai multe detalii,mai ales din prisma mamicii (eu nefiind mamica am cam pierdut din detalii si m-am concentrat pe ce ma interesa pe mine) 😀