Sau cum a ajuns să-mi placă mie matematică. Glumesc. Tot nu-mi place. Bine că filmul nu e despre PI adică 3,14 că altfel ori aş fi plecat din sala de cinema ori aş fi dormit două ore. N-am văzut trailer-ul filmului înainte să-l văd ci doar am citit câteva rânduri despre el pe un site. Ştiam în schimb că e nominalizat la Oscar lucru care îi scădea şi mai mult şansele să-mi placă. 

S-ar putea pe parcursul postării să dezvălui mai multe decât ar vrea să citească cineva care n-a văzut filmul şi ar vrea să-l vadă. Dacă e cazul vostru mai bine nu citiţi în continuare. 

Pi este un băiat indian al cărui tată decide să părăsească India împreună cu familia pentru a se stabili în Canada. În drumul lor spre Canada are loc o furtună în care moare toată lumea mai puţin Pi şi alte câteva animale din care va rămâne în viaţă doar un tigru bengalez care-i va fi alături lui Pi pe tot parcursul naufragiului. Mult spus îi va fi alături, nu vă imaginaţi că experienţa naufragiului transformă tigrul automat într-o pisică domestică. Însă cu toate astea Pi îi mulţumeşte tigrului pentru că frica de el l-a ţinut în viaţă până la final. Deşi mare parte din acţiune are loc în apă, nu pot să spun că m-am plictisit sau că n-a fost acţiune sau momente care m-au ţinut cu sufletul la gură. 

Filmul este o poveste despre credinţă, supravieţuire, curaj, rezistenţă însă cel mai mult mi s-a părut a fi despre credinţă. Am reţinut la un moment dat un pasaj în care credinţa este prezentată ca o casă cu multe camere şi cu loc pentru îndoială pe fiecare etaj. Îndoiala este utilă pentru că menţine credinţa vie. Nu poţi afla puterea credinţei tale decât dacă o testezi. 

Primul lucru care mi-a atras atenţia şi care mi-a dat de gândit a fost spus de profesorul lui Pi de înot şi anume că nu apa de un metru îţi face rău ci panica. Nu ştiu dacă prevestea în vreun fel ce avea să se întâmple în film însă cert este că numai un metru nu avea apa în care naufragiază Pi. 

Nu ştiu dacă e credinţa sau un instinct prea puternic de supravieţuire te face să lupţi în continuare (cu toate că e destul de clar că vei muri mai devreme sau mai târziu) însă se pare că lupta asta nu e inutilă pentru toţi. Unii chiar supravieţuiesc de pe urma unor astfel de experienţe. Mie să petreci două sute şi ceva de zile pe mare cu un tigru şi să supravieţuiţi amândoi mi se par poveşti de adormit copiii însă numai ideea că dacă nu te dai bătut şi crezi în continuare, poţi reuşi mă face să cuget mai mult la oceanul ăsta care se numeşte viaţă şi în care suntem cu toţii aruncaţi (unii cu mai multe mijloace de supravieţuire şi alţii cu mai puţine). Se pare însă că indiferent de mijloace fiecare găseşte o cale să ajungă la liman. Şi aşa cum am văzut în film că nu orice liman înseamnă şi salvare, trebuie să fii mereu pregătit să porneşti iar la drum. 

Cred că mă mai uit o dată la film. De data asta cu pix şi foaie la îndemână, au fost multe replici pe care mi-aş fi dorit să le notez dar n-am apucat iar cine gestionează site-ul IMDB nu a avut aceeaşi părere ca mine despre ce înseamnă citate memorabile ca să le pot reciti acolo. 

Şi la final două vorbe despre 3D. N-am reuşit să mă obişnuiesc foarte bine cu imaginea. De multe ori mi se părea că văd în ceaţă însă au fost momente în care mi-a plăcut. E posibil să fi avut eu aşteptări prea mari de la o imagine 3D, sincer nu ştiu la ce mă aşteptam, să simt apa din ocean printre scaune? 😀