Prima oară când i-am auzit titlul nu am reacţionat în niciun fel. Nu ştiam ce înseamnă perk şi nici wallflower (decât dacă traduceam cuvânt cu cuvânt prin floare de perete). Am avut însă încredere să-l văd după ce a ocupat un loc atât de special în topul filmelor lui 2012 făcut de Shauki.  S-ar traduce oarecum prin “beneficiile de-a fi o persoană retrasă” şi este cel mai frumos film pe care l-am văzut de multă vreme încoace. Încă sunt sub influenţa lui şi nu-mi amintesc alt film care să mă fi liniştit şi relaxat aşa. Am reuşit performanţa de a fi atentă doar la film în majoritatea timpului şi nu am făcut niciun efort să-mi prind mintea din zbor şi s-o aduc înapoi în faţa micului ecran.

Mi-a plăcut totul la el. Actorii, povestea, muzica, umorul, finalul, starea pe care ţi-o dă. Nici nu ştiu ce să scriu de el. E aşa frumos că nu sunt eu în stare să scriu ceva suficient de inteligent despre el. Trebuie văzut şi simţit, nu e corect faţă de el să fie povestit şi totuşi nu mă poti abţine să nu redau câteva replici cheie, pe unele direct în română (traduse de mine cât m-am priceput) şi pe altele în ambele limbi (sună frumos tare în engleză).

De ce eu şi toţi cei pe care-i iubesc aleg persoane care ne tratează ca pe un nimic? 
Alegem dragostea pe care credem că o merităm.

Dragă prietene, îmi pare rău că nu ţi-am mai scris de ceva vreme însă m-am străduit din greu să nu fiu un ratat.

Sam, te gândeşti vreodată că dacă oamenii ar şti cât de nebun eşti cu adevărat nu ar mai vorbi nimeni cu tine vreodată? Tot timpul mă gândesc la asta. 

You can’t just sit there and put everybody’s lives ahead of yours and think it counts as love (Nu poţi pur şi simplu să pui mereu vieţile celorlalţi mai presus de a ta şi să numeşti asta dragoste). 

So, this is my life. And I want you to know that I am both happy and sad and I’m still trying to figure out how could that be. (Deci asta e viaţa mea. Şi aş vrea să ştii că sunt şi fericit şi trist în acelaşi timp şi încă încerc să-mi dau seama cum se poate una ca asta).

I know we’ll all become somebody-we’ll all become old photographs and we’ll all become somebody’s mom and dad. Right now these moments are not stories, this is happening. I’m here and I’m looking at her. And she is so beautiful. (Ştiu că vom deveni cu toţii cineva – vom deveni fotografii vchi şi vom fi mama şi tatăl cuiva. Însă acum momentele acestea nu sunt poveşti ci viaţa reală. Sunt aici şi mă uit la ea. Şi e atât de frumoasă).

Citiţi şi daţi mai departe, un film care merită văzut şi pe care noi înşine merităm şi ne suntem datori să-l vedem.

Mulţumesc, Shauki.