Dacă s-a nimerit să fie întrerupte şi gazele şi apa într-o sâmbătă dimineaţă (spre amiază) şi ai scuza perfectă să nu faci nici mâncare şi nici curăţenie (eu am vrut, m-am trezit în zori cu chef de treabă dar, ce să-i faci, dacă n-ai cu ce), ai citit ziarele,  mail-urile, eşti la zi cu Facebook-ul iar plimbarea e programată mai pe după-amiază, spun c-ar fi timp de puţină teorie a piureului.

Am constatat de câţiva ani de când m-am mutat la casa mea şi m-am învăţat să spun şi eu piure în loc de pireu, că tot restul lumii găteşte piureul cu mixerul şi-i pune lapte şi unt. Rezultă astfel, în viziunea mea, un fel de pate de cartofi în loc de piure de cartofi, o pastă uneori lipicioasă (depinde ce noroc ai la cartofi) pe care eu o mănânc cu mare reticenţă dar după care lumea se linge pe degete de ce bunătate minunată e. Am priceput şi eu astfel de ce preferam eu cel mai prost piure dintre toate câte existau pe la cantino-restaurantele de pe lângă serviciu. Nu avea lapte şi nici unt. Probabil din zgârcenie, nu că patronul ar fi neam cu mine.

Reţeta perfectă de piure, aşa cum o văd eu, este: se pun cartofii la fiert (curăţaţi, spălaţi, tăiaţi cubuleţe, evident) şi se lasă până sunt fierţi bine bine cât să-i poţi sfărâma cu furculiţa; se scurge apa (nu de tot, se mai lasă puţină cât să-i lege), se zdrobesc cartofii cu unealta de zdrobit cartofii sau cu telul (în niciun caz cu mixerul/blenderul), se pune sare după gust şi o lingură de ulei; se amestecă bine cu o furculiţă şi se serveşte bunătate de piure fie cald fie rece (e la fel de bun).

Apoi, dacă se vrea a se mânca unt şi a se bea lapte, se ia o felie de pâine prăjită, se unge cu unt şi cu dulceaţă şi se serveşte alături de o cană de lapte cald.

Pireul făcut după reţeta mea (de fapt nu e a mea, aşa am văzut eu acasă că se face), are gust dulceag şi delicios de cartofi. Piurel cu lapte şi unt are gust, după părerea mea proprie şi personală, de mâncare uşor înăcrită (deşi nu cred că am gustat vreodată mâncare înăcrită). În timp m-am obişnuit şi cu varianta noua de piure însă o mănânc doar de foame şi nu-mi bucură papilele gustative de nicio culoare.

Iaca şi pireul:

Sursă foto: propria farfurie de pireu rece mâncat cu omletă la micul dejun.