Acum aproximativ patru ani, a apărut la o anumită editură o carte scrisă de o autoare pe care o traduseserăm şi noi (ştiţi voi, vampirii). Gazda, că despre ea este vorba, a fost tradusă foarte bine de Shauki şi îmi amintesc de cartea asta încă de când ne întrebam oare cum să-i sune titlul în limba română. Mi s-a părut o carte foarte captivantă pe care, deşi nu prea sunt cu SF-urile, am citit-o dintr-o răsuflare şi dintr-o mare curiozitate să-i aflu finalul.

Am aflat acum câteva luni că urmează să apară şi filmul. Şi n-am putut să nu mă gândesc la cât de proaste şi de imbecile mi s-au părut filmele din seria Amurg. Am fost dezamăgită de actori, de felul în care jucau, de decoruri, de efecte speciale. Mi s-au părut jalnice şi le-am văzut (nu chiar cap coadă) doar din dorinţa de a le compara cu cărţile. Cărţile nu sunt aşa şi, din pacate, pentru cei care nu au apucat să le citească înainte de apariţia filmelor, nici că le vor mai deschide vreodată. În loc să facă reclamă la cărţi cred că a fost fix invers.

M-am temut să nu fie la fel şi cu Gazda, mai ales că mi s-a părut o carte cu o poveste bine gândită de la început până la sfârşit. Însă trailer-ul promitea. Eram nerăbdătoare să văd filmul şi mare mi-a fost mirarea când mă uitam pe un grup de bloggeri de pe Facebook că cineva oferea pe blogul său două invitaţii de două persoane la acest film. Am zis că nu strică să încerc, mai ales că chiar îmi doream să văd filmul ăsta, nu participam ca să văd un film oarecare. Şi mare mi-a fost surpriza când am văzut că chiar am câştigat una dintre cele două invitaţii.

Când am ajuns în sala de cinema eram doar noi doi iar filmul începea în cinci minute. Am crezut că o să vizionăm filmul ca la noi în sufragerie. Fac o paranteză ca să spun încă o dată cât de mult îmi plac sălile de cinema de la Sun Plaza. Oricât de mic de statură ai fi tu şi oricât de înalt ar fi cel din faţa ta, tot vezi tot ecranul. N-am fost singuri dar mai mult de 15 persoane n-au fost în toată sala. A fost o experienţă plăcută faţă de altele avute la cinema: nu comenta nimeni, nu se hlizea nimeni inutil, nu căsca nimeni de plictiseală, au fost nişte spectatori puţini dar de calitate.

Filmul a fost bun, a respectat aproape întocmai cartea (să mă corecteze Shauki dacă greşesc, am citit cartea acum patru ani şi nu-mi amintesc la perfecţie) şi a fost bine realizat spre deosebire de fraţii lui din seria Amurg. Actorii au fost simpatici şi şi-au intrat de minune în rol. Are şi dramă, este şi SF însă partea care mă impresionează pe mine este, ca de obicei, partea cu dragostea. Este în principal un film despre oameni oricât de SF ar fi el. Comedie n-o să găsiţi însă filmul are o sensibilitate a parte pentru care merită văzut. Foarte mult mi-a plăcut cum a jucat actriţa din rolul principal.

Mulţumesc Laura Meleacă pentru invitaţii. Vă recomand să-i urmăriţi blogul atât pentru informaţiile despre filme cât şi, de ce nu, pentru concursurile pe care le organizează.

Vă recomand totuşi să citiţi şi cartea. Sau să citiţi mai întâi cartea înainte chiar să vă uitaţi la trailer. Merită, nu vă lăsaţi cuprinşi de prejudecata că sunt scrise de autoarea care a scris cărţile cu vampirii (deşi eu şi pe alea le recomand, mie chiar mi-au plăcut şi le-am citit cu drag).