Încep prin a citi caracteristicile zodiei mele – Femeia Peşti nu este foarte vorbăreaţă – şi mă opresc aici. Ori m-am născut de fapt sub altă stea ori cine a studiat caracteristicile peştilor nu m-a avut şi pe mine drept obiect de studiu. Nu ştiu altele cum sunt dar femeia asta peşti este foarte vorbăreaţă. Îmi aduc aminte şi acum cum venea tata la bucătărie din dormitorul mare de acasă de la Iaşi şi spunea (serios vroia el să fie dar ştiu eu că-i plăcea) “ce-i bodogăneala asta aici?” sau când venea de la serviciu “se aude glasul tău de la şantier” (acuma să explic şi contextul, şantierul nici măcar nu era aşa departe de casă). Şi asta pentru că dacă eram acasă, glasul meu răsuna prin toţi pereţii. Am un talent de a vorbi şi tare dacă vorbesc despre ceva care-mi place sau mă entuziasmează sau este foarte interesant pentru mine, chiar cu riscul de a-mi pierde audienţa pe parcurs.

Sigur că acest “talent” al meu de a trăcăni câte în lună şi în stele nu este pe placul tuturor şi nici nu se activează în prezenţa tuturor. Deşi sigur găsesc eu ceva cu care să umplu toate golurile de conversaţie sau toate momentele de tăcere. Şi sigur că pentru a avea atâtea subiecte de discuţie mă transform uneori într-o carte deschisă pentru cei care mă ascultă. Partea interesantă este că din catralioanele de pagini pe care le are o viaţă, deschid selectiv doar ce pagini vreau ca ceilalţi să citească. Acum nu ştiu ce pagini vor ceilalţi să citească. S-ar putea ca niciuna. Asta ar fi cam trist. Sau poate deja este.

Oare unde să-mi trec “vorbitul” în CV? La hobby-uri? La aptitudini? La puncte forte? La puncte slabe? La talente/skills?

Şi dacă vorbitul meu deranjează sau incomodează pe cineva, este liber oricând să-mi spună:

Asta dacă prinde vreo pauză în care-mi trag sufletul sau tac să ascult conversaţiile celor din jur (dar despre asta…în alt episod).