În afară de cea despre care am de gând să vă vorbesc în seara asta, ultima carte poliţistă pe care am citit-o a fost cândva în facultate. Nu m-am apucat din prea mare drag pentru genul acesta de literatură ci pentru că aveam la facultate un opţional la literatură universală pe această temă. Doamna profesoară, evident pasionată de acest gen, era şi mai evident stresată de ideea că noi am considera acele seminarii ca fiind inutile. De parcă noi toţi am fi fost nişte filozofi în devenire iar Kant ar fi fost lectura noastră uşoară de buzunar. Fără supărate, poate că unii dintre noi erau. Nu e cazul meu totuşi.

Eu am început să le citesc fără prea mare chef (nu că nu ar fi fost o literatură demnă de mine ci că nu aveam răbdare să le urmăresc) şi am descoperit că de fapt nu-s aşa rele. Doar că a trebuit să renunţ la stilul meu de a mai înghiţi uneori fragmente pe nemestecate (a se citi stilul meu de a sări pasaje întregi ca să aflu mai repede ce se întâmplă) pentru că pierdeam informaţii preţioase care m-ar fi condus la o concluzie cât mai aproape de cea gândită de autor.

Deşi îmi place să cred că în viaţa reală nu sunt prea înceată la minte, când vine vorba de cărţi poliţiste, ori sunt ele prea bine scrise, ori pur şi simplu nu reuşesc eu să urmăresc detaliile prea bine încât să mă prind dinainte care-i faza. La fel stau lucrurile şi în cazul cărţii pe care am terminat-o de câteva zile: Manichiură pentru mort, Daria Donţova. Mi-a plăcut încă de la primele pagini şi am citit-o cu mare interes până la final. M-a luat prin surprindere cu fiecare întâmplare iar finalul a fost total neaşteptat. E o carte haioasă şi scrisă cu foarte mare atenţie la detalii şi n-ai cum să te plictiseşti citind-o. Mi-a ţinut companie pe drum spre serviciu însă i-am savurat finalul acasă, n-am mai avut răbdare până la următorul drum cu transportul în comun.

Revenind la opţionalul meu din facultate, sper că încă se mai face şi că doamna profesoară şi-a mai lepădat complexele cu privire la subiectul pe care-l preda şi despre care-i făcea o reală plăcere să povestească. Acum că am prins gustul cărţilor detectiviste, sunt în căutare de titluri noi de citit, aşa că dacă aveţi recomandări, vă ascult cu drag.

La ceas aniversar, vă mulţumesc încă o dată că mă citiţi de 5 ani 🙂