n-AM TIMP

Acum cinci ani scriam asta într-o postare: Eu cred că nu am timp să citesc sau să mă uit la filme şi seriale dar se pare că am tot timpul din lume să mă gândesc la faptul că nu am timp să citesc sau să mă uit la filme şi seriale. Oare cât timp pierdem pe zi gândindu-ne că nu avem timp? Nu stiu dacă e coincidenţă sau pură întâmplare dar azi tot o postare despre timp aveam de gând să scriu. Sigur că în timpul pe care l-aş putea petrece făcând munca pe care o am de făcut, aş putea să iau o pauză între două pauze luate deja şi să mai scriu o postare despre cum n-am eu timp.

Şi tot gândindu-mă şi încercând să fiu sinceră cu mine am ajuns la concluzia că mă răzbun degeaba pe scurtimea timpului necruţător care trece inevitabil şi independent de voinţa noastră şi să-mi îndrept puţin atenţia către cine administrează timpul. Către mine adică.

Studiu de caz: de ce până la ora 11.30 când scriu această postare eu n-am tradus nicio pagină? Oare timpul e de vină? Pentru că: m-am trezit la 10.30 iar de o oră întreagă beau cafea, mănânc o prăjitură (delicioasă de altfel) şi citesc pe Facebook prin ce cluburi au mai dau check in prietenii mei de pe Facebook (sau pe la ce nunţi au mai fost, ador să vădă poze cu miri si mirese chiar dacă nu-i cunosc efectiv).  Dacă m-aş fi trezit la ora 09.00, aş fi băut cafea câte o gură în timp ce degetele mi-ar fi alergat pe taste atunci altul ar fi fost rezultatul muncii mele la ora 11.30.

Sigur că timpul este limitat dar dacă facem cumva să ni-l organizăm cum trebuie, devine limitat într-un mod mai productiv decât până acum. Pentru că tot cu gândul la limitarea lui îmi cam scapă printre degete şi, la finalul unei zile de duminică (nu intru acum în organizarea timpului la serviciu că acolo e mult de spus) am senzaţia că a trecut o zi fără rost în care m-am uitat la televizor, am stat pe net, am făcut diverse treburi prin casă dar de fapt n-am făcut mai nimic.

Acum că am conştientizat că nu timpul e împotriva mea ci eu (cu lipsa de chef, energie, motivaţie, lene), să vedem ce schimbări reuşesc să fac în această zi caniculară de duminică.  Acestea fiind spuse vă urez tuturor un timp limitat bine organizat de care să vă şi bucuraţi dar de pe urma căruia să culegeţi şi nişte roade (metaforic vorbind sau nu, depinde de fructe are fiecare de cules şi cât de reală sau nu e grădina fiecăruia).

Şi o imagine cu o cafea drăguţă pe care am găsit-o pe net tot în timp ce nu aveam timp de nimic:

3004813309_af7a27733f

Advertisement

8 comments

  1. Nu stiu ce sa spun cu randamentul dat dimineata. Depinde mult de bioritmul fiecaruia. Eu as avea o alta intrebare, Mihaela: reusesti, in momentele de relaxare, cand esti in vacanta sau in parc pur si simplu, sa te bucuri de momentele acelea fara sa te napadeasca ganduri stresante de genul: eu nu am timp, asta e timp pierdut acum, poate era mai bine sa lucrez, sa fac ceva folositor? Eu am observat la mine ca uneori imi e foarte greu sa ma relaxez cu adevarat, iar dupa sunt frustrata, si nu imi prea arde de muncit, asta-i clar.

    Citisem undeva ca e bine sa iti strecori in timpul zilei mici momente de placere, ca bautul unei cafele, plimbatul zece minute intr-un parc…Lucruri marunte, dar care te relaxeaza si datorita carora dai randament in momentele in care trebuie sa o faci. N-as fi asa aspra cu mine in locul tau: duminica e facuta pentru relaxare, nu pentru munca.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.