Nu ştiu cum se face că Anul Nou e fericit, Crăciunul e fericit, sărbătorile sunt fericite însă oamenii sunt din ce în ce mai nefericiţi. Oamenii sunt trişti, deprimaţi, obosiţi, bolnavi. Până şi cei care par fericiţi au câte-o apăsare pe care le e mai simplu s-o ascundă şi să pară veseli decât să-şi povestească nebucuriile. Sunt oameni care-şi descoperă boli fatale peste noapte, oameni tineri care mai ieri stăteau pe Facebook fără nicio grijă relevantă, oameni care fac copii şi nici prin cap nu le trece că ar putea fi bolnavi şi că sănătatea sau viaţa lor ar putea depinde de nişte sume fabuloase de bani pe care alţi oameni, la fel de nefericiţi ca şi ei doar că mai bogaţi, îi investesc în maşini şi case de lux.

Iar noi cei liniştiţi şi cu încă nicio problemă gravă, cum să facem să nu trăim cu gândul şi cu angoasa că mâine (sau chiar azi) viaţa noastră s-ar putea transforma într-o alta, ca aceea despre care auzi nu doar la televizor ci şi în jurul tău, printre prieteni, printre colegi. Cum facem să fim mai calmi când nu simţim decât revoltă şi cum facem să ne mai facem planuri cu entuziasm când nu ştim oricum ce aduce anul. Probabil cu paşi mici (“baby steps”), cum am auzit astăzi într-un film. Să luăm lucrurile unul câte unul şi să nu ne mai stresăm pentru ce va urma, să nu ne mai ridicăm tensiunea inutil pentru nişte prostii, să nu ne mai supărăm aiurea. Să fim mai buni şi mai toleranţi.

Mi-aş dori să fiu mai puternică şi să sufăr mai puţin spre deloc pentru lucruri fără însemnătate.

Acestea fiind cugetate, vă urez Sărbători fericiţi şi un an nou sănătoşi tuturor!