Anul ăsta nu am nicio rezoluţie, niciun plan, nicio listă de acţiuni imediate. Nu-mi mai propun nimic, nu mai iau nicio decizie radicală de care oricum n-o să mă ţin, nu mai sunt sentimentală şi emoţională cu privire la această schimbare majoră anuală şi nici nu mai privesc brusc partea plină a paharului faţă de pe 31 când nu mă uitam decât la cea goală (cel mult aş putea să beau partea plină a paharului ca să fie gol de-a binelea). Încep noul an la fel cum l-am terminat şi pe cel vechi, fără nicio diferenţă în afară de una numerică: trei devine patru iar 29 şi zece luni va deveni în curând 30.

N-o să-mi mai propun să mănânc doar sănătos pentru că ştiu că o să cedez mereu în faţa unei shaorme bune şi mai ştiu că sunt momente în care mirosul de KFC o să-mi şteargă din minte orice propunere făcută la început de an. N-o să-mi mai propun să fac mai multe sport pentru că ştiu că mereu voi găsi o scuză să nu fac asta, aşa cum am făcut şi în ceilalţi ani. N-o să-mi mai propun să-mi iau carnetul de conducere pentru că deja mi-am propus asta doi ani la rând şi nu s-a întâmplat (asta nu înseamnă că n-o să tot încerc, doar că n-o să-mi mai propun ca anul ăsta să fie anul meu cu carnet în buzunar). N-o să-mi mai propun să economisesc mai mulţi bani pentru că ştiu că o să cedez cu prima ocazie când îmi voi dori să-mi cumpăr ceva care să mă bucure.

N-o să-mi mai doresc să fiu mai directă şi mai sinceră pentru că am învăţat că oamenilor nu le place sinceritatea abruptă şi risc să stric aiurea relaţii pe care nu-mi doresc să le stric. Oamenii nu sunt pregătiţi, şi nu vor să vadă sau să ştie adevărul gol goluţ (deşi greu de crezut, mă includ şi pe mine în categoria “oamenii” :D) Un pic de tact n-a omorât pe nimeni iar minciuna nu e mereu personajul negativ din telenovelă.

Şi lista poate continua la nesfârşit, păcat că n-am scrise undeva listele din alţi ani ca să pot aşeza frumos, ca pe un bibelou, câte un mare NU în faţa ei.

Anul ăsta m-am trezit dimineaţă, mai spre prânz, doar cu gândul să beau o cafea la ibric, să mă uit la televizor şi să nu fac nimic din ce n-am chef să fac. Call me crazy sau Grinch care a furat Anul Nou însă azi e la fel ca ieri şi mâine va fi tot cam ca alaltăieri, oricât am vrea noi să credem că s-au produs nişte schimbări seismice doar fiindcă am intrat în alt an şi oricât am crede noi că am încuiat uşa şi am înghiţit cheia de la anul ce-a trecut şi azi suntem mai buni şi mai motivaţi şi mai pozitivi. Nu, n-a trecut un an de ieri şi până azi. A trecut doar o noapte iar schimbările, ştim cu toţii, nu au loc peste noapte sau cât ai zice peşte (că tot e obiceiul cu mâncatul peştelui în noaptea dintre ani).

Mă bucur totuşi că e singura zi din an în care să fii dusă cu sorcova e un lucru bun … şi lumea te mai şi plăteşte pentru asta 😀

La anul, la mulţi ani şi la câte mai multe lalele colorate!