Mă uitam ieri la un video interesant (pe care nu-l mai găsesc acum) din care reieșea faptul că există o explicație științifică pentru tendința creierului nostru de a ține minte mai clar experiențele negative decât pe cele pozitive și pentru faptul că atunci când aceeași persoană are două reacții total opuse (una pozitivă și una negativă), o vom cataloga aproape sută la sută în funcție de reacția negativă.

Sau nu știu dacă asta au încercat ei să demonstreze acolo, eu asta am înțeles. Ce e relevant pentru mine acum este faptul că, datorită acelui clip de aproximativ 4 minute, mi-am luat un răgaz să reflectez asupra felului în care comentăm noi oamenii pe alți oameni când ni se pare că au spus/făcut/înțeles/întrebat ceva prostesc/idiot/stupid din punctul nostru de vedere dar pe cei care fac lucruri drăguțe și frumoase îi lăsăm să treacă pe lângă fără să spunem nimic de ei tocmai pentru că luăm de bune și ca fiind absolut firești aceste reacții pozitive ale lor.

De aceea m-am gândit să le dedic o postare acelor oameni simpatici, haioși, cu simțul umorului, acelor oameni zâmbitori și senini și politicoși și cu simț al responsabilității sociale, acelor oameni recunoscători și răbdători, oameni cu bun simț, acelor oameni care știu să respecte și reguli și oameni deopotrivă fără să simtă că asta le îngrădește cumva drepturile sau creativitatea.

Și totodată aș vrea să le spun că dacă uneori se mai întâmplă să fiu în situația de a nu avea suficientă răbdare sau dacă zâmbetul meu nu este destul de larg sau dacă se mai întâmplă să am fruntea ușor încrețită este pentru că mi-au trecut prin jur prea mulți oameni nesimpatici și fără simțul umorului și nezâmbitori și nesenini și nepoliticoși și fără simț al responsabilității sociale și nerecunoscători și obraznici și nerăbdători iar eu n-am avut în ziua aia puterea să-i las să treacă pe lângă mine fără să-și pună amprenta asupra dispoziției mele generale și asupra felului meu de-a fi sau pur și simplu n-am avut imunitatea necesară să nu mă virusez de la valurile de răceală care veneau dinspre ei.

Iar dacă tot am fost programați să reținem și să ne raportăm mai degrabă la evenimentele negative, eu zic să facem toți un upgrade și să ne instalăm și-un antivirus puternic și să schimbăm limbajul de programare astfel încât să povestim numai de bine. Sau, mai pe românește, ”cele rele să se spele, cele bune să se-adune”.

Și nu în ultimul rând, aș vrea să le mulțumesc oamenilor care au făcut bine cuiva astăzi. Fie binele cât de mic, tot bine se cheamă. Acum să facem un mic exercițiu de memorie și uităm  de tot ce ne-a enervat astăzi și să ne amintim de oamenii care ne-au făcut bine (fie că ne-au spus un banc sau ne-au ținut ușa la lift sau ne-au făcut un compliment sau ne-au scris pe whatsapp sau orice altceva considerăm noi că ne-a făcut bine). Dacă aveți chef, lăsați un comentariu și ne povestiți ce v-ați amintit 🙂