A mai trecut o săptămână (nu știu când și cum) și tare mă bucur că e iar sâmbătă și că de data asta ziua de luni va fi un bis bine meritat la ziua de duminică. Dacă weekendul trecut v-am făcut capul calendar cu gândurile mele, weekendul acesta încerc să fac un exercițiu de dezintoxicare a gândirii și mai degrabă să șăd decât să gândesc.

Asta nu înainte de a vă introduce puțin în atmosfera de banchet de clasa a 8-a/a 12-a, pentru că tot e sezonul lor. Am fost aseară la Terasa Geo (recomand localul pentru cine stă în zona Berceni, e muuult mai bine decât la multe terase din Centrul Vechi) ca să ne bucurăm de o aseară liniștită de vineri și să mâncăm și ceva bun. Pe lângă mâncare bună și relaxare, am luat și (indirect) parte la un banchet de clasa a 8-a (cred, nu păreau chiar de a 12-a) care se desfășura tot acolo însă în restaurant. Deși copiii, în frageda lor tinerețe, se distrau și se selfiuiau și dansau, n-am simțit nicio clipă că m-aș mai întoarce vreodată la zilele acelea. Am mai spus și o repet, viața de adult este mult mai frumoasă și mai palpitantă. M-am amuzat puțin la alegerile în materie de încălțăminte făcute de fete. Tocuri înalte cât cuprinde. Unele dintre ele săracele mai aveau puțin și mergeau în genunchi de durere. Pentru un copil de clasa a 8-a (de fapt pentru oricine) să danseze cocoțat pe cataligele respective….se vedea cu ochiul liber durerea din picioarele lor. E păcat că părinții nu le sfătuiesc sau ele nu ascultă că nu merită să strici o seară frumoasă (și unică în viața de elev) pentru niște tocuri atât de înalte pe care nu știi să mergi și care strică imaginea cu totul. Există tocuri finuțe și frumoase, poate apucă să se întâlnească și cu ele până la banchetul de clasa a 12-a. Băieții erau cei mai câștigați: teneși cât cuprinde sala de dans 😀

În rest tiparele de elevi nu s-au schimbat deloc, la fel era și pe vremea noastră. Observi dintr-o mie fetele populare după care se uită toți băieții și tot dintr-o mie îi observi și pe flăcăii pentru care suspină fetele încă de prin clasele a 5-a. Tineri și neliniștiți. Cum eram și noi, să nu îndrăzniți să nu recunoașteți 😀

Nu garantez că n-o să mai gândesc nimic până la finalul weekendului, parcă mi s-a deschis apetitul de scris 🙂