Abia ieri pe la nouă fără ceva, în metrou, am realizat că e vineri seara și că sunt liberă să fac ce vreau (în limita posibilităților). Am avut un sentiment similar cu acela în care stai sub apă câteva secunde și apoi iei o gură puternică de aer ca să-ți umpli plămânii. Așa de concentrată am fost ”sub apă” în timpul săptămânii (fie ea și mai scurtă decât de obicei) încât nu am realizat imediat ce am plecat de la birou că mâine urma să fiu liberă. Și poimâine. Și după ce-am luat gura de aer subteran, m-am simțit ca un cățel pe care-l ții foarte mult în casă și apoi îi dai drumul într-o curte și face ca titirezul. Nu știam ce să fac mai întâi, să mă opresc la cumpărături, să mănânc, să mă uit la un serial, să scriu pe blog, să mă uit pe Facebook, să-mi joc viețile pe joculețul meu de pe telefon (am trecut de nivelul acela, apropo, v-am zis eu că se poate), să citesc (cartea pe care am cam abandonat-o la metrou în favoarea muzicii la căști), să sun pe cineva să stau de vorbă, să ies afară cu bicicleta. Pentru că în două zile sigur voi avea timp să fac de toate câteva v-am zis mai sus, le iau pe rând. Somn, cafea, blog, facebook și toate celelalte to be continued…. Guri de aer fericite, prieteni dragi, mai am atâtea să vă povestesc în astea două zile, sper să și reușesc!