Skip to content

Despre dragoste

June 17, 2014

Nu mă consider vreo expertă în dragoste și nici vreo dr. Ruth și mereu m-am ferit să îmi zic părerea pe blog despre anumite lucruri legate de iubire (nu iubire de rude, de prieteni, de frate și soră ci iubire romanticoasă). Însă mă gândilă degetele de ceva vreme (stimulată de un episod dintr-un serial pe care-l urmăresc și de un film pe care l-am văzut recent, nu spun care pentru că merită o postare separată doar el dar și de diverse alte povestiri mai mult sau mai puțin din viața reală) să-mi spun gândurile acumulate în anii mei de viață (vreo 30 la număr) legate de acest subiect mărinimos de ofertant când vine vorba de comentarii. Și încep așa, cu liniuță și alineat, de la capăt:

  • Fiecare om are dreptul să fie iubit și apreciat de cineva, fără să se simtă mai puțin lucru decât acel cineva sau fără să se simtă în permanență recunoscător acelui cineva pentru iubirea pe care i-o poartă.
  • Dragostea nu este îndelung răbdătoare. Nu puteți să vă irosiți viața așteptând pe cineva să se hotărască dacă vă iubește sau nu. Iubirea se simte nu se hotărăște. Iar dacă cineva nu se simte hotărât înseamnă că nu este cineva-ul potrivit pentru noi.
  • Dragostea nu iartă … așa ușor. Dacă ați comis-o cumva rău, fiți pregătiți să vi se amintească asta cu vârf și îndesat cam o viață de om o viață de pisică (adică vreo 7 vieți de-acum încolo).
  • Oricât de dureros ar suna asta, când cineva vă părăsește, vă face de fapt o mare favoare. Ar fi putut fi mult mai rău: să stea cu voi dar cu gândul în altă parte/părți și să vă piardă timpul pe care l-ați putea economisi având orizonturile deschise pentru găsirea persoanei potrivite.
  • Dragostea nu se cârpește la nesfârșit. Dacă are nevoie de prea multe cusături, nu e dragoste.
  • Dragostea nu este prietenia cea mai bună. Pentru prietenia cea mai bună există prietena cea mai bună/prietenul cel mai bun. Dragostea este altceva. Dacă n-ați simțit-o, mai căutați. Sau nu. Depinde ce-și dorește fiecare de la viață.
  • Dragoste ca în filme nu există. Cine v-a spus așa o inepție? Plus că în filme dragostea durează o oră și patruzeci de minute. Credeți-mă, suntem în stare să trăim iubirea intens mai mult de atât :)) Plus că după ”the end” nu ne spune nimeni ce se întâmplă de fapt.
  • Dragostea nu este o stare de expectativă pentru ceva mai bun. Dacă aveți dubii mari și constante, fiți sinceri cu voi și cu cel de lângă voi și redați-i libertatea.
  • Dragostea nu se confundă cu pasiunea. Dragostea include pasiunea dar mai are și altele pe lângă.

va urma… (fie alte povețe despre dragoste fie trec la subiect și vă povestesc filmul acela haios, am fani care așteaptă full review :D)

Advertisements
4 Comments leave one →
  1. catalin permalink
    June 18, 2014 5:27 am

    Frumos gand!
    Cand daruiesti nu te astepti la vreo forma de recunostinta,o faci pentru ca asa simti!Nimeni nu are vreo obligatie fata de cum simti tu. Iubirea te face mai viu ca niciodata cand este impartasita.Si Da,sunt de acord ca cei care-s nehotarati in privinta unei relatii,nu iubesc.Cel mult dragostesc…:)

  2. Ecaterina permalink
    June 17, 2014 9:56 pm

    Eu cred ca avem dreptul la iubire … asa cum avem dreptul la fericire … si daca un drept implica o obligatie … atunci avem de-a face cu o obligatie personala, intrinseca …
    Si mai cred ca iubirea adevarata nu implica inferioritate … dar iubirea adevarata este revelatoare, ne reveleaza noua insine …
    Cei care au o stima de sine scazuta, fix in fata iubirii adevarate o dau in bara … d-aia exista atatea iubiri esuate …
    Apoi, persoanele fragile nu sunt capabile sa daruiasca iubirea, caci odata cu ea trebuie sa se daruiasca pe ele insele … asta cere curaj, un inalt nivel de stima si iubire de sine … si iar se termina nasol … caci putin oameni stiu ce inseamna adevarata iubire de sine …
    Pentru ca iubirea sa fie cu adevarat iubire, trebuie sa fie reciproca … dai dar trebuie si sa primesti in schimb … altfel e o utopie, altfel e o iubire nepamanteasca, nelumeasca, neromantica !!!
    Eu cred ca in iubirea romantica – insist: romantica! – nu se cere in schimb recunostinta … nu se cere nimic!!!
    Dar iubirea adevarata daruieste IUBIRE si primeste IUBIRE! Reciprocitatea este inerenta … o “cerinta” neexprimata … de la sine !!! Fara reciprocitate iubirea nu se poate numi iubire, e indragosteala cuiva de altcineva …
    Iubirea adevarata este demna si de aia ea cere sa fie traita intr-un anumit cadru: acela al reciprocitatii, al echitatii, al demnitatii …
    In iubirea adevarata nu exista “unul care iubeste mai mult” …
    Iubirea adevarata nu are nevoie de masca sociala …
    Si nici de declaratii sau demonstratii …
    Iubirea adevarata se simte … !
    Iubirea adevarata nu poate fi ‘liberatoare’ decat daca stim s-o traim, daca suntem pregatiti si suficient de maturi si de insetati de iubire … altfel e o corvoada mult prea grea … de-aia multi dau bir cu fugitii cand e dragostea mai mare … n-o pot duce … :/
    Ma intreb inca daca iubirea adevarata poate fi o investitie rentabila … si pe termen lung …?! Daca poate fi traita o viata?! In societatea contemporana?! (din generatia mea si-a ta, Mihaela, nu cunosc niciun caz :/ si ma doare fizic cand o spun … eu am trait iubirea adevarata, dar “meritam mai mult” dupa spusele lui … asa ca nu a durat o viata …)

  3. June 17, 2014 8:12 pm

    Nu avem “dreptul la iubire”. Pentru simplul motiv că orice drept real al meu corespunde unei obligatii a altcuiva. Iubirea fiind un act de libertate nu poate fi o obligatie.
    Da, sigur că iubirea adevărată nu admite inferioritate; când iubesc sunt liber şi toţi oamenii liberi sunt egali. Dar nu cred că asta face ca recunoştinţa sa fie o povară. Câd primesc un dar, nu sunt “indreptatit” la acel dar. Dragostea e un dar, nu un drept. Iar recunoştinţa e una dintre reacţiile fireşti la primirea unui dar. Recunoştinţa oferită nu e un semn de inferioritate, recunoştinţa cerută e însa semn de neiubire (dacă pretind plată înseamnă ca nu am dăruit, ci am făcut un troc)

    • June 17, 2014 8:21 pm

      Exista niste situatii la care m-am referit si in care cred in continuare desi nu va contrazic in totalitate. Exemplul din filmul de care spuneam era urmatorul (se intampla si in realitate, stiu numai eu cateva cazuri): un anume el se considera foarte inferior si putin lucru si considera ca iubita lui este o sfanta ca-l iubeste si ca-l suporta asa cum este el putin lucru. Iar ea profita din plin de lucrul acesta (filmul este o comedie dar n-am putut sa nu-i remarc nuantele). Perfect in asentiment cu ”iubirea adevărată nu admite inferioritate; când iubesc sunt liber şi toţi oamenii liberi sunt egali.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: