Skip to content

Un milion de feluri de a râde de societatea modernă

June 21, 2014

Când am auzit de filmul acesta (tradus în românește ”Urma scapă turma” – o fi avut vreun sens pentru traducător, eu încă nu am reușit să-l percep) nu am vrut să mă uit nici măcar la trailer. Am judecat cartea după copertă, omul după haine și filmul după titlu și am refuzat să-mi pierd câteva secunde din viață să mă uit la trailerul unui film la care nu urma să mă uit niciodată (cum să mă uit eu la un film cu morți și cu pistolari din Vest). Când mi s-a spus că este făcut de Seth MacFarlane (producătorul Family Guy), am vrut imediat să văd despre ce este vorba, de data asta judecând filmul după producător și actori. Mi s-a părut atât de amuzant încât abia așteptam să apară și la noi pe marile ecrane.

Am fost sâmbăta trecută să-l vedem (da, mi-a luat o săptămână să scriu despre el) și pot să spun că nu am regretat nicio secundă. De fapt am regretat doar puțin … când și că s-a terminat 😀 Am râs la majoritatea scenelor și da, mai râdeau și alții din sală (ca să răspund și pe blog la întrebarea colegei mele, știi tu cine ești cea care m-ai întrebat). Am mai fost ieri întrebată ce fel de umor are și dacă-mi place umorul negru. Nu pot să spun că-mi displace vreun fel anume de umor însă nu m-am gândit până ieri că filmul ar fi fost cu umor negru. Mai degrabă glumele cu substrat sexual au epatat (vorba vine substrat). Și da, asta sunt printre favoritele mele fiind și cele mai ofertante atunci când ești dispus să faci sau să râzi la o glumă amuzantă.

La fel ca toate producțiile marca Seth MacFarlane (Family Guy, American Dad, Ted), A Million Ways to Die in the West este un film moralizator pentru cine are ochi să vadă și urechi să audă. Acțiunea se petrece acum o grămadă de ani, acțiunea se petrece în Vestul Sălbatic, oamenii sunt îmbrăcați ca pe vremuri însă toate semnele duc spre societatea zilelor noastre. Și o să le luăm pe rând.

Domnișoara angajată la bordel, cea care se culcase cu tot orașul pentru bani, refuză să-și petreacă noaptea cu iubitul ei din motive religioase și anume că nu sunt căsătoriți și cum pot avea relații sexuale înainte de căsătorie? Absurdul acestei situații se regăsește în viețile noastre de zi cu zi sub diferite forme. Oameni care omoară de dragul religiei, oameni care comit tot soiul de neomenii (ca să nu le zic neapărat păcate) însă se bat cu pumnul și cu crucea în piept câtă iubire de Dumnezeul lor au. Sigur că povestea lor este amuzantă în anormalitatea ei însă n-am putut să nu mă gândesc la ipocrizia realităților noastre zilnice. Apropo, actrița care o joacă pe Ruth (nume religios ales intenționat ca să ilustreze și mai mult absurdul) e Sarah Silverman, una dintre puținele femei cu adevărat amuzante în domeniul comediei de tip stand up.

Domnișoara iubită a lui Albert, pe numele ei Louise (oare să aibă vreo legătură cu personajul Lois din Family Guy?), își părăsește iubitul pentru a se ocupa de ea însăși dar apare de a doua zi la braț cu un domn înstărit din oraș și este întruchiparea perfectă a domnișoarelor dorite de bunăstare financiară în defavoarea dragostei adevărate. Faptul că ea se cupleaza instant cu Foy, un personaj superficial dus la extrem prin mustața pe care o poartă, aduce mult cu lumea în care trăim în care banul cântărește ceva mai mult decât anul (asta cu referire la relațiile uimitoare de iubire între copile de 20 de ani și domni de 70). Regretul ei de a-l fi părăsit pe Albert atunci când îl vede fericit îndrăgostit de altcineva, ne arată exact tipologia oamenilor de azi care-și doresc un lucru la care au dat cu piciorul doar fiindcă altcineva s-a gândit să-l ridice și să-l folosească la capacitatea meritată.

Clinch este personajul care ilustrează foarte mult răul, uciderile gratuite și necinstea. Faptul că în Vestul Sălbatic, atunci când erau doi dueliști, se trăgea când se ajungea cu numărătoarea la trei și faptul că Clinch trăgea mereu la doi, demonstrează foarte tare cât de necinstită a ajuns societatea în care trăim. Cuvântul nu mai are nicio valoare și neținerea lui te poate și te va ucide. Îți dai seama că nu știi exact în ce oameni te poți și în ce oameni nu te poți încrede și totul ține de loterie și de noroc. Nu știu din ce parte te va lovi și pe tine glonțul (la figurat m-am referit deși nici la propriu nu e departe de adevăr).

Anna, jucată minunat de Charlize Theron (frumoasă foc mi se pare actrița asta), este întruchiparea perfectă a femeii moderne. Femeia care își poate purta singură de grijă, independentă din punct de vedere financiar (ilustrat aici prin faptul că era o pistolară incredibilă), o femeie care are încredere în forțele proprii și care îi va ajuta și pe alții să-și recapete această încredere. Ea este salvatoarea personajului nostru drag (Albert, pe care l-am lăsat la urmă) și reprezintă evoluția femeii de-a lungul secolelor. Căsătorită la 9 ani ca să nu devină o fată bătrână acră la cincisprezece ani(!!!), își ia viața în mâni și e decisă să se despartă de soțul ei, cel mai cunoscut tâlhar din Vest. Curajul, istețimea, agilitatea și farmecul irezistibil sunt toate calități pe care femeia modernă le-a avut încă din vechime dar pe care doar cu trecerea anilor a reușit să le scoată la iveală.

Edward este tipologia băiatului bun și înțelegător și timid și iubitor și răbdător, am zis că merită să-l menționez și pe el măcar în două rânduri, fiind o tipologie care pe cât de mult pare pe cale de dispariție în societatea modernă, eu știu că este prezent. Nu știu cine-l mai scoate la iveală. Dar știu că există acolo în interiorul multora, ascuns bine de vremurile noastre și scos numai la sărbători.

Albert, personajul nostru principal și drag, are un nume care în aparență e total nepotrivit pentru el. Ce poate să fie de viță nobilă la un oier fără perspectiva de a fi și altceva în viață? Părăsit de iubita pe care o adora, frumușica Amanda Seyfried, Albert intră în tot felul de necazuri din care este scăpat de Anna, cea care-l învață ușor ușor să aibă încredere în el și să nu se schimbe pentru a fi pe placul celorlalți. Există intenția lui Albert de a-și lăsa mustață pentru a fi ca ceilalți însă i se spune că oricum nu ar avea bani să o întrețină așa ca gestul lui ar fi superficial și nu ar reuși niciodată să fie altceva decât este. Albert este omul bun și frumos și deștept și amuzant care nu reușește să fie acceptat în societate nu pentru că n-ar fi el bun ci pentru că societatea în care trăiește nu e potrivită pentru el. Și deși el încearcă să se integreze prin mai multe metode, morala filmului este că abordarea de a te trunchia atât de multe pe tine însuți ca să încapi în lume este total greșită. Lumea este cea care trebuie să se lărgească pentru a încăpea cu toții în ea, nu noi trebuie să fie micșorăm și să ne aplatizăm ca să ne integrăm. Imaginea finală a filmului este absolut edificatoare pentru această idee (nu vă mai povestesc și despre asta, să nu vă iau chiar tooooaaaată bucuria de a vă uita la film).

Deși postarea asta seamănă destul de mult cu un comentariu literar făcut pentru bacalaureatul la limba română (de care nu mi-e dor deloc deloc), o să închei prin a vă încuraja să mergeți la film și să priviți dincolo de ce se vede efectiv pe ecran dar fără să neglijați umorul deosebit pe care-l are Seth, un umor pe care pe mine mă face să cad de pe scaun de râs (la figurat, bineînțeles). Nu este pentru toată lumea și n-o să placă la toată lumea, suntem diferiți, nu mergeți dacă știți că nu sunteți … genul.

collage_photocat

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: