Prima dată când m-am întâlnit cu Ioana la semafor eram stresată că mă grăbeam foarte tare să ajung la bancă şi să mă şi întoc repede. Destul de agitată şi cu gândurile în o mie de părţi. M-a salutat zâmbitoare şi mi-a spus că e cel mai mare fan al blogului meu şi că-i place mult cum scriu şi că un anume text a fost foarte inspiraţional. Şi am fost foarte uimită şi m-am bucurat şi am început să mă  mai relaxez din agitaţia mea. A doua oară când m-am întâlnit cu Ioana la semafor (ieri adică), eram iar grăbită să ajung undeva într-o zi foarte aglomerată pentru mine. A reuşit încă o dată să mă relaxeze din graba mea în doar câteva minute cât ni s-au intersectat drumurile.

Nu o data mi-a demonstrat viaţa de zi cu zi că oamenii îţi ies în cale cu un anumit motiv. Şi noi ieşim în calea altor oameni tot cu un motiv. Şi sper mereu să fie un motiv cu adevărat bun. Mulţumesc, Ioana, poate data viitoare reuşim să avem o ieşire neîntâmplătoare, la un suc şi-o vorbă bună.