Fără legătură cu comentariile pe care le-am primit azi mai în glumă mai în serios legate de puzzle-ul meu care ”n-a fost greu dacă l-ai terminat așa de repede” (a se citi cu TOTALĂ legatură cu comentariile respective), mi-a dat în gând să-mi aduc aminte și să vă aduc aminte și vouă, celor care mă citiți, că nu tot ce am făcut repede și bine a fost automat ușor. Poate mai degrabă am investit noi timp, efort, atenție și, pentru că am făcut toate astea și cu drag și pasiune, privit din afară, a părut o joacă de copii. Mai felicitați-vă din când în când, mai spuneți un bravo binemeritat, mai recunoașteți când sunteți buni la ceva. Dar nu săriți calul, fiți realiști și sinceri cu voi înșivă. Nici din cale afară de modești, nici exagerat de încrezători, lauda și bătutul cu pumnul în piept nu ne face mai valoroși. Fiți cine sunteți și recunoașteți deschis când sunteți foarte tari la ceva anume dar fără să urlați asta de o sută de ori pe zi și în urechile oricui se nimerește prin preajmă să audă.

Exercițiu mental pentru cititor: gândiți-vă la ziua de azi și la lucrurile pe care le-ați făcut foarte bine dar pe care le-ați bagatelizat din prea multă modestie.

Și puzzle-ul simpatic căruia i-am dăruit cam șase ore în total din timpul meu. Ce mi-a dăruit el la schimb? Șase ore de deconectare și relaxare prin concentrare fără distribuire de atenție și fără multitasking.