Skip to content

Marele Necunoscut

December 27, 2014

Am avut o perioadă în care nu am avut stare să citesc aşa cum uneori n-ai poftă de mâncare şi doar o mâncare deosebită te-ar face să mai simţi vreo bucurie a papilelor gustative. Am început diverse cărţi pe care le-am abandonat mai apoi prin genţi, pe cuier, pe bar, pe măsuţa de cafea, cărţi care aşteptau să vadă pe care o iau în ce dimineaţă şi pe care n-o citesc în metrou ci doar o car după mine în speranţa că mi s-ar deschide apetitul.

Am intrat la Cărtureşti acum câteva zile să-mi cumpăr o bucurie pentru că am simţit eu că merit. Şi cum rareori cred eu că merit, a fost o ocazie foarte specială să-mi iau mie însămi un cadou. În afară de o ceşcuţă minusculă care mi s-a agăţat de mână şi care n-a mai vrut să se desprindă până n-am convenit s-o iau cu mine (ceşcuţa este de decor însă-mi bucură sufletul ori de câte ori mă uit la ea, ceea ce îi oferă o mai mare utilitate decât dacă aş bea efectiv ceva din ea), am vrut să-mi iau şi o carte de care să mi se facă poftă.

photo

După ce am luat toate rafturile la rând şi am pus mâna pe diverse titluri, am văzut această carte (Căutând-o pe Alaska) şi am cumpărat-o din două motive care nu ţineau neapărat de carte: 1. e tradusă de Shauki, un bun prieten; 2. citisem încă o carte de acest autor şi îmi plăcuse foarte mult. Am început-o fără să ştiu despre ce este vorba (nici nu cred că am citit coperta de pe spate) şi am simţit că, după multă vreme, e prima carte pe care chiar o voi termina şi după care îmi va părea rău că se termină. Şi da, e young fiction şi poate nu mai sunt targetul ei de vârstă însă cumva am simţit că am citit-o la momentul potrivit. Oarecum îmi strică planurile de a citi şi alte cărţi pentru că încă sunt sub efectul ei şi mai mult ca sigur voi fi ceva ma exigentă cu următoarele. A nu se înţelege că această carte ar fi o capodoperă consacrată a literaturii universale ci doar o bucurie în colecţia personală de lecturi adunate la mine în suflet.

Pentru că nu are sens să vă povestesc despre ce este vorba aşa cum n-are sens să povesteşti despre un fel de mâncare minunat fără să-i dai omului să guste, vă fac puţin poftă  mai jos cu câteva pasaje:

[Colonelul] Mă săturasem de obiceiul ei de a se supăra din nimic. De felul în care se îmbufna şi făcea aluzii la povara apăsătoare a tragediei sau aşa ceva şi apoi tăcea şi nu spunea niciodată care era problema şi nu avea niciodată vreun afurisit de motiv să fie supărată. Şi eu cred că trebuie să ai un motiv. Prietena mea mi-a dat papucii, aşa că sunt trist. Am fost prins fumând, aşa că-s enervat. Mă doare capul, aşa că-s irascibil. Dar ea n-avea niciodată vreun motiv. Pur şi simplu mi se luase de dramele ei. Aşa că am lăsat-o să plece. Isuse.

[Alaska] Voi fumaţi ca să vă bucuraţi de ţigară. Eu fumez ca să mor.

[Colonelul] Cea mai bună zi din viaţa mea încă n-a avut loc. Dar eu o ştiu. O văd în fiecare zi.

[Miles] Vine un moment când ne dăm seama că părinţii noştri nu ne pot salva şi nu se pot salva pe ei înşişi, că toţi cei care înoată în timp vor fi traşi la un moment dat în larg – că, pe scurt, ne vom duce cu toţii.

[Miles] N-am spus: Nu te urca la volan. Eşti beată. N-am spus: Nu te las să te urci în maşină cât timp eşti supărată. N-am spus: Insistăm să venim cu tine. N-am spus: Poate aştepta până mâine. Orice – absolut orice – poate aştepta.

[Miles] Şi, oricum, ce înseamnă să mori “pe loc”? Cât durează? O secundă? Zece? […] Ce naiba înseamnă instantaneu? Nu există nimic cu adevărat instantaneu. Durează cinci minute până se face orezul instant, budinca instant, o oră. Mă îndoiesc că o durere instantă e tocmai instantanee.

[Colonelul] Dacă te iubea atât de mult, de ce te-a părăsit în seara aceea? Şi dacă tu o iubeai atât de mult, de ce ai ajutat-o să plece? Eu eram beat. Tu ce scuză ai?

[Miles] … nu poţi pur şi simplu să mă schimbi şi apoi să mori.

[Miles] În acea zi eram mulţi care trebuiau să trăiască cu tot ceea ce făcuseră şi nu făcuseră. Cu lucruri care au ieşit prost, lucruri care păreau a fi în regulă la acea vreme, deoarece nu puteam să prevedem viitorul. Ce bine ar fi dacă am putea vedea nesfârşitul şir de consecinţe care decurg din cele mai mărunte acţiuni ale noastre. Însă în clipa în care o facem nu mai ajută la nimic.

Şi sigur că pasajele de mai sus nu au atâta sens pentru voi  şi nici titlul acestei postări nu vă spune nimic (cei care nu aţi citit încă) atât cât îmi spune mie însă, dacă simţiţi că are sens pentru voi, citiţi această carte. Felicitări, Shauki, pentru traducere!

Advertisements
3 Comments leave one →
  1. December 27, 2014 12:07 pm

    La editura Trei mai sunt aparute inca doua carti de John Green, daca nu ma insel, traduse tot de Shauki: Orase de hartie si De 19 ori Katherine. Si o culegere de trei povestiri romantice de Craciun din care una e scrisa de el (pe aia o am eu, pe celelalte, nu). Daca imi spuneai, iti ziceam ca o am pe Looking for Alaska, sa le iei pe celelalte 😀 Vezi daca nu ma urmaresti pe Goodreads 🙂 Am scris asta despre ea, prin martie:

    The book didn’t have the same impact on me as The Fault in Our Stars. I couldn’t get myself to like Alaska, though I’m not sure she was supposed to be liked. The main character, Miles, is a normal teenager boy, a bit of a loner, but very capable of making friends when changing the environment. What I most liked about this book is the fact that the clash between “populars” and “non-populars” is not that deep, the war between them is not that bloody and that they manage to get along when needed. I found it to be a more realistic view than the millenia old feud between “jocks” and “jokers” which seems to be the main theme in all American movies and most American YA fiction. The lessons to be learned from this book are very subtle, I’d recommend it any day to a smart teenager who is able to read between the lines.

    • December 27, 2014 12:55 pm

      Am luat-o spontan asa. Poate le iau si pe celelalte, imi place stilul autorului. Impactul pe care-l are fiecare carte/film/melodie asupra unui om e filtrat prin propriile experiente si trairi la momentul respectiv sau in trecut. Ambele carti au avut impact asupra mea dar cumva asta a doua a insemnat mai mult.

Trackbacks

  1. O carte cât o mie | Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: