Acum şase ani jumate scriam o postare în care întrebam retoric de câte ori e de bun simţ să amâni alarma telefonului dimineaţa. N-am aflat nici până astăzi răspunsul pentru că nu s-a schimbat nimic din ritualul meu de trezire. Doar că acum sunt ceva mai responsabilă şi-mi pun ceasul să sune la 6 jumate doar ca să-l amân până la 7 (uneori până la 7 jumate). Cuvântul magic pe care-l văd în fiecare dimineaţă (de două, trei, patru ori) este snooze. Revelaţia serii pentru mine, absolventă a facultăţii de Litere (secundar engleză), este că snooze nu este un sinonim pentru “procrastinate” (cuvânt pe care l-am învăţat în facultate împreună cu alte cuvinte preţioase cum ar fi “adamant”). Sunt curioasă acum câţi dintre cititorii mei ştiu ce înseamnă snooze. Nu-i nimic dacă ştiaţi toţi, e ok, nu mi-e ruşine să recunosc faptul că, după patru ani de Litere şi opt ani de experienţă în traduceri, aflu de la un serial care se numeşte “Shameless” că snooze înseamnă a aţipi/a trage un pui de somn (poate doar un pic). You snooze some, you learn some.