Da, da … Orbii sunt cei mai fericiţi oameni dintre oameni. Nu-şi bat capul cu nimic, nu au de umblat, nu au de alergat, nu au de întrebat… Fiecare îşi vede de somn, de sculat, de mâncat … Tu nu vezi că la mine, aici, au de toate? Spune şi tu … Le lipseşte ceva? Îi doare ceva? Îi arde ceva pe dinăuntru? La ce bun să vadă? Văzul aduce numai necazuri. Azi vezi una, mâine alta… După ce vezi, începi să fugi după ceea ce vezi … Şi fugi şi fugi … Nu te mai saturi alergând … Toată viaţa fugi după lucrurile văzute şi niciodată nu le atingi cu adevărat… Numai suferinţă se alege după alergarea ta şi numai praful de pe tobă îţi mai rămâne după o viaţă de alergare … Zău … Gândeşte-te şi tu! Nu e mai bine aşa? Te scoli, haleşti, asculţi clopoţeii, te culci de prânz, te scoli la cafea, mai asculţi o dată clopoţeii, te culci de seară. Nu tu fugă, nu tu caznă, nu tu dorinţă deşartă … Spune şi tu dacă nu e mai bine aşa? Nu am inventat ţara asta … crede-mă! Nu e om mai fericit decât cel care n-are nimic de dorit. (Ţara lui Gufi, Matei Vişniec)

Dacă-ţi baţi capul, dacă ai de umblat, dacă ai de alergat, dacă ai de întrebat, dacă nu-ţi vezi liniştit de somn, de sculat, de mâncat, dacă n-ai de nici unele, dacă-şi lipseşte ceva, dacă te arde pe dinăuntru, dacă vezi, dacă ai necazuri, dacă azi vezi una şi mâine alta, dacă începi să fugi şi nu te mai saturi alergând, dacă toată viaţa fugi după lucrurile văzute şi niciodată nu le atingi cu adevărat, dacă numai suferinţă se alege după alergarea ta şi dacă te-ai ales cu praful de pe tobă după o viaţă de alergare … Zău … Nu e om mai fericit decât cel care are atâtea de dorit.