Am sunat dimineaţă să-i spun la mulţi ani dar n-am avut nicio urare pregătită aşa că a rămas că sun mai târziu când am ceva de zis mai mult decât un simplu şi firesc la mulţi ani. S-a făcut nouă seara şi eu n-am mai sunat deşi am vorbit toată ziua despre nimicurile şi în acelaşi timp lucrurile importante despre care vorbim în fiecare zi de când ne cunoaştem (adică dintr-o frumoasă toamnă a lui 2008, anul în care a fost prima dar şi ultima oară când i-am fost fizic alături de ziua ei).  Şi sigur că ştie ce drag îi port şi cât bine îi doresc să aibă în toată viaţa ei şi cu câtă bucurie aştept mereu să o văd. Şi mai ştie şi cât mi-e dor să bem cafea de un leu de la automat în fiecare dimineaţă şi să ne plângem de toate cele care ni se par nouă rele şi nedrepte pe lumea asta. Şi cât de dor îmi e să ne plimbăm cu orele prin magazine şi să nu cumpărăm nimic şi să povestim şi să râdem în stilul nostru caracteristic.

De ziua ta îţi urez de fapt ce îţi urez şi în toate celelalte treisute şaizeci şi patru de zile din an şi anume să fii, pentru că şi eu sunt … mai fericită de când te cunosc.