A doua cea mai mare plăcere a mea când merg la cumpărături (prima este evident cumpăratul lucrurilor) este să mă uit la bieţii şi nefericiţii bărbaţi din faţa magazinelor sau a cabinelor de probă. Mai ales la cei care stau sprijiniţi de un perete, cu o punguţă roz în mână, dând scroll după scroll pe pagina de Facebook chiar dacă au verificat deja newsfeedul (de cel puţin două ori), au învăţat pe de rost toate scorurile la toate meciurile din toate ţările posibile, au aflat ce maşini se mai vând şi ce telefon de ultimă generaţie se va mai lansa în curând.

Apoi privirea unuia dintre ei se ridică brusc şi mai că îi dă o lacrimă atunci când vede cu stupoare că de la 20% bateria scade brusc la 2%. Apoi are un al doilea atac de panică atunci când ea, ieşind din cabină ca dintr-o maşină a timpului, pune o întrebare încuietoare: “Ia zi, cum ţi se pare?” Iar el se uită într-o parte şi apoi în alta, mai mai să găsească un răspuns sau un ajutor în ochii altui amărât în aceeaşi situaţie. “Cum mi se pare, ce?” ar vrea el să spună cu sinceritate însă el a învăţat deja că aceste momente spontane de sinceritate vor atrage după sine un tsunami pe care a tot încercat să-l evite încă de dimineaţă când cuvintele “nu ai vrea să te duci singură la cumpărături” i-au rămas în gât şi aproape l-ar fi înecat dacă nu lua la timp o gură de cafea încât să accepte cu bucurie să îşi petreacă ziua de sâmbătă, de ce nu, în faţa unor cabine de probă aşteptând ca ea, draga ea de ea, să nu cumpere de fapt nimic pentru că, aşa este ea, uneori doar se uită.

Şi apoi el o vede pe ea părând că se îndreaptă spre ieşire şi o rază de speranţă apare în mintea lui că i-a mai rămas ceva din sâmbătă să facă ce-a făcut şi până acum (adică nimic) doar că de data asta în poziţie orizontală şi cu telecomanda în mână. Numai că ea schimbă brusc direcţia de mers fără să se asigure şi fără măcar să-i dea şi lui un semnal şi se pune pe avarii în alt magazin unde doar se va uita în următoarele două ore în care el nu va mai avea baterie la telefon şi va trebui doar să se uite şi el. Mare să-i fie atenţia unde şi pe ce anume îi va cădea privirea pentru că oricând va putea porni un cu totul alt tsunami.

Şi-am încălecat pe-o şa şi am spus poate şi povestea ta din sâmbăta asta.

***Acest articol este un pamflet şi va fi citit ca atare, neapărat, cu zâmbetul pe buze, chiar şi în faţa unei cabine de probă într-o zi de duminică (pentru că sâmbătă n-a fost să fie să găsească nimic, doar s-a uitat). Şi nu, nu este despre mine, thank God I love shopping aaaaaall by my seeeeelf!