Îmi place ordinea deşi nu pretind că aş fi mereu cea mai ordonată persoană. Sunt zile în care biroul meu arată prea încărcat şi, oricând aş vrea să găsesc scuza că nu am timp sau că e parte din natura muncii mele să se adune documente, ştiu că de fapt există timp şi pentru asa dacă ştii să-l drămuieşti bine. Dar asta e o altă discuţie, gândul meu se îndreaptă acum înspre ordine şi nu înspre managementul timpului. Îmi place să am un birou care să mă reprezinte şi care să conţină lucruri care să mă facă să zâmbesc însă dacă nu sunt într-o ordine şi nu au o logică şi nici şterse de praf regulat nu sunt, atunci nu îmi mai aduc nicio bucurie. Aşa că…

În funcţie de perioadă, dacă o ordine sau alta a scăpat de sub control, simt că mă sufocă şi mă încarcă încât nu mai am spor să fac nimic altceva. Şi atunci e clar că trebuie să las orice altceva şi să restabilesc ordinea: în dulapul de haine (de unde selectez şi donez ce nu am mai purtat şi nu voi mai purta), în sertarele/cutiile cu “de toate” (de unde arunc fără milă tot felul de nimicuri pe care le-am păstrat cu gândul că poate trebuie cândva), în  dulapurile cu farfurii/pahare, în frigider, în bibliotecă şi aşa mai departe. În unele locul restabilesc ordinea mai des decât în altele, în funcţie de cât de repede încep să se adune lucruri care mă deranjează. Alte ordini pe care simt nevoia să le fac periodic sunt în mesaje, poze, mail, desktop şi poate uneori în prietenii de pe Facebook.

Mă consider o persoană creativă şi se spune că persoanele creative sunt şi mai creative în propria dezordine însă nu e şi cazul meu. Dacă n-am ordine în dulap n-am nici ordine în minte şi invers. Şi aici vroiam să şi ajung. Ordinea în gânduri, în priorităţi, în activităţi, în visuri şi rezoluţii (că tot e cuvântul lunii ianuarie) are efecte umitoare asupra timpului. Atunci când ştii ce ai de făcut, când găseşti lucrurile acolo unde le-ai pus, atunci când nu cauţi prin munţi de haine pe care oricum nu le porţi, atunci când nu stai şi cauţi pe toate canalele un program bun, atunci când nu dai scroll la nesfârşit pe un newsfeed supraîncărcat în care îţi scapă postările interesante atunci când sunt îngropate de altele repetitive şi lipsite de conţinut.

Poate că uneori nu trebuie decât să-ţi faci ordine în şosete ca să-ţi vină cheful să faci ordine şi în alte aspectele din viaţă. Şi atunci când e ordine nu mă mai sufoc şi am loc să respir şi pot să gândesc şi să fac lucruri care mă bucură şi-mi aduc mulţumire. Sfârşitul de an şi începutul de an au fost despre ordine. Doar că ordinea ca şi motivaţia, dacă n-o exersezi, se duce pe apa dezordinii. Aşa că să o practicăm în fiecare zi, dacă ne-o dorim şi dacă ne ajută să trăim în felul în care am ales să trăim şi ne duce pe drum pe care am ales să-l urmăm.