Acum vreo trei ani, o domnişoară coafeză care sper din suflet că nu mai profesează şi astăzi, mi-a făcut o tunsoare care mi-a provocat lacrimi de nervi luni de zile până când a mai crescut părul încât să am curaj să mă mai uit şi eu în oglindă fără să mă îngrozesc. De la momentul respectiv cred că a trecut un an până când am avut iar curajul să-mi las părul în mâinile cuiva. Şi am căpătat acest curaj pentru că aveam o colegă de serviciu, fostă colegă şi de facultate, care avea mereu cel mai perfect bob pe care-l văzusem eu până atunci. Aşa că mi-am luat inima în dinţi şi am acceptat să mă las şi eu pe mâna lui Flavius Man, că despre el este vorba.

Când m-a tuns el prima dată acum doi ani, mai aveam un pic şi primeam complimente şi de la oameni străini de pe stradă, atât de frumos mi se aranja părul. Când să-l caut a doua oară la acelaşi salon, nu mai era. Panică. Panică. Am reuşit să dau de el pe Facebook însă în perioada respectivă nu mai tundea la un salon constant şi era plecat în permanenţă pe la diverse evenimente prin afară. Apoi aflu că a avut nenorocul să aibă şi un accident de motor şi să stea pe tuşă o perioadă. Am preferat efectiv să-mi las părul să crească random decât să mă duc la altcineva. În clipa în care a pus pe Facebook că este back în business, l-am şi contactat pentru programare. Ca de obicei, nu m-a dezamăgit şi iar m-a ajutat să mă simt mai bine în pielea mea sau mai bine zis în părul meu.

Iar mă cam lăsasem pe tânjală cu tunsul, până când n-am mai rezistat şi, acum două săptămâni l-am căutat din nou pentru o programare. M-am tuns ieri pentru că abia ieri am prins un loc, ceea ce înseamnă că are programul atât de încărcat încât dacă vă decideţi, sunaţi din timp.

Pe Flavius îl găsiţi la Attitude Salon unde atmosfera este atât de prietenoasă şi de caldă încât nici nu-ţi dai seama când trece timpul. Nu aş mai merge niciunde în altă parte deşi salonul nu este chiar în drumul meu.

Sincer nici nu cred că ar avea aşa nevoie de publicitate pentru că deja are programul full câte 12 ore pe zi însă scriu postarea asta pentru tine, dragă cititorule din Bucureşti, care ai avut experienţe neplăcute şi preferi să devii omul pădurii decât să mai laşi pe cineva să se atingă de părul tău dar şi pentru tine cititorule care nu ştii ce să-ţi mai faci la păr sau unde să mai mergi. Mai mult decât un tuns/vopsit/coafat, este o artă şi o experienţă pe care vă invit să o încercaţi.

 Şi, pentru că i-am promis că pun o poză şi de acum doi ani de la prima tunsoare şi transformare, here you go: