Mi-am propus, într-un exces de zel creatoro-scriitoricesc, să scriu câte o postare pe zi, în fiecare zi a lunii Decembrie. Că nu mi-a ieșit, cred că ați observat deja cu ușurință. Azi n-am timp (sau nu am făcut timp), mâine n-am inspirație, poimâine nu știu ce și tot așa, s-au dus nu știu câte zile. M-am mai păcălit singură că dacă postez ceva pe pagina de Facebook se pune. Nu se punea de fapt. În obiectivul inițial trebuia să scriu câte o postare pe blog, nu share-uri sau poze sau alte scurtături.

Adevărul este că am postat mult în decembrie. Și pe pagina persoanală și pe cea de blog. Decembrie este o lună plină de evenimente, vizite, întâlniri cu persoane cu care nu te-ai mai văzut demult, petreceri, moși crăciuni și așa mai departe. Tentația de a poza și a posta este mare. Așa de mare că simt că am exagerat.

Așa că m-am plictisit eu de mine de cât am postat și mi-am dat unfollow (în traducere – am încetat să mă mai urmăresc eu pe mine). Acum cate unfollow reale mi-am luat pe rețelele de socializare nu știu. Poate și ceva unfriend, nu-mi dau seama.

Una peste alta, declar acest obiectiv ca fiind nu eșuat ci încheiat. Așa că oricum am postat mai mult pe blog decât în alte luni. Deci cumva tot am reușit mai mult decât făceam înainte.

Poate uneori, faptul că nu ne atingem obiectivele nu are legătură așa de mare cu reziliența și perseverența ci cu definirea obiectivului de la început. Dacă l-am setat suficient de realizabil în timpul alocat. Asta nu înseamnă că putem să folosim scuza asta la fiecare obiectiv setat și nerealizat. Nu înseamnă să ne lăsăm pe tânjală. Ci doar să fim ceva mai blânzi cu noi.

Apropo de asta, nici target-ul de cărți citite nu l-am atins. Îmi propusesem 35 și am citit 29 până acum. Cel mai probabil că vor fi 30 până la finele anului. Am început, în sfârșit, după ce îmi doream de luni de zile să o citesc, Pacienta Tăcută.

Așa că mai ușor cu postatul, mai mult cu cititul și odihnitul și statul cu familia și prietenii.

Hai, Crăciun tihnit să avem!