Pentru că tot ce i-am urat ţării noastre dragi în alţi ani nu s-a îndeplinit nici pe de parte, anul ăsta schimb tactica şi îndrept urările către mine, un pui de român ce sunt şi eu. Ştiu că le scriu ca într-o scrisoare pentru Moş Crăciun (adică una care nu ajunge efectiv nicăieri pentru că – what a shock – nu există Moş Crăciun).

Şi-mi încep scrisoarea către Moş Crăciun prin a-mi dori ca toţi românii să fie civilizaţi şi să se respecte atât unii pe alţii cât şi locul în care s-au născut. Dacă mi s-ar împlini prima dorinţă probabil că n-aş mai fi nevoită să mai scriu multe dintre dorinţele următoare. Îmi doresc ca toţi românii să plece în străinătate doar ca să viziteze şi să studieze şi nicidecum să muncească pe nimic sau să fure sau să cerşească. Îmi doresc ca fiecare să aibă o şansă la un trai decent pentru a nu fi nevoit să-l caute în altă parte. Îmi doresc spitale dotate şi personal medical dedicat. Îmi doresc ca toţi copiii români să aibă dreptul la educaţie. Îmi doresc şcoli şi profesori /dascăli adevăraţi. Îmi doresc ca toţi violatorii, pedofilii, criminalii, hoţii care se numesc şi ei români cot la cot cu noi ceilalţi, să dispară de pe faţa pământului. Îmi doresc să avem câini îngrijiţi în case şi în curţi şi să dispară toţi de pe stradă. Îmi doresc ca fiecare copil să crească într-o familie şi să nu mai existe orfelinate. Îmi doresc ca toţi românii să aibă posibilitatea unui acoperiş deasupra capului şi a unui loc de muncă. Îmi doresc să nu mai moară români de frig şi de foame prin gări şi parcuri. Îmi doresc să nu-mi mai fie frică să merg noaptea pe stradă. Îmi doresc să nu-mi mai fie groază să merg cu maşina pe stradă de teama şoferilor inconştienţi care au obţinut un permis de conducere mult prea repede şi mult prea uşor. Îmi doresc ca toţi românii să poată trăi normal din salariul lor, să scape de rate şi de bănci şi de dobânzi nesimţite. Îmi doresc ca românii să nu mai arunce gunoi pe stradă, să nu mai scuipe pe trotuar şi să nu mai dea muzica dincolo de maxim în miezul nopţii.   Câte şi mai câte, îmi doresc eu mie, dulce României…

Mulţi se întreabă azi cu tristeţe “ce-mi oferi tu mie, dulce Românie?”. Păi dacă România e compusă din români, înseamnă că România ne oferă exact acelaşi lucru pe care românii îl oferă României. Cât dăm, atâta primim. Deageaba unii dau dacă alţii doar iau.

[Sursa fotografiei]