Pe Alexandru Arşinel îl ştiu de mică (de la televizor). Făcea, împreună cu Stela Popescu, momentele mele favorite din noaptea de Revelion. Astăzi l-am văzut pentru prima oară în carne şi oase, l-am auzit prima oară vorbind şi nu era niciun ecran între noi (deşi erau o grămadă de jurnalişti care l-au încolţit ca nişte vulturi, ziceai că e sesiune privată de interviuri nu o lansare de carte plină de doritori cu gâturile lungite să-i vadă măcar o sprânceană din mimica feţei) şi m-am bucurat mult că am avut ocazia să fac asta.

Recunosc faptul că m-am dus la lansarea biografiei lui cu aşteptările foarte ridicate să-l văd pe actorul jovial cu glumă după glumă în program. Mă aşteptam să râd cu gura până la urechi şi să aud istorisiri din carte ca un fel de preview pe viu al cărţii. Am găsit însă la lansare un Alexandru Arşinel destul de serios, peste care anii care au trecut şi-au lăsat vizibil amprenta. Lucru firesc de altfel, mă gândesc că nu mai poţi râde la şaptezeci de ani cum o făceai cu douăzeci de ani mai devreme. Cu toate astea domnul Arşinel a fost extrem de sociabil şi a dat cu răbdare autografe la toată lumea care a stat la rând şi a făcut faţă cu succes evenimentului la care au luat parte şi alte vedete. Cum ar fi putut să lipsească Stela Popescu? (apropo, mi s-a părut că arată foarte bine). L-am văzut şi pe Vasile Muraru…sau pe Nae Lăzăescu…nu mai ştiu, au jucat atât de mult împreună că am ajuns să-i confund. A fost şi Cristina Stamate, Cristian Ţopescu, Iuliana Marciuc şi multe alte figuri cunoscute cărora n-am reuşit să le asociez un nume.

Am reuşit să ascult şi eu câteva ceva, să fac o poză printre atâţia ziarişti, am biografia lui Arşinel, am luat un autograf, am băut o cafea bună. Mulţumesc, Loredana Modoran şi Grupul Editorial All că am mai apucat să scot şi eu capul în lume din hârtiile mele de fiecare zi şi să-i văd pe oamenii aceştia deosebiţi (printre care vă număraţi şi voi, evident).