Plecând de la titlu (care este de fapt un subtitlu împrumutat din cartea pe care v-o prezint mai jos), aş putea să încep să bat câmpii despre cum suntem noi responsabili să ne facem viaţa frumoasă şi cum doar în puterea noastră stă fericirea sau nefericirea pe care o trăim. Dar cum cred că uneori suntem cu toţii sătui de texte motivaţionale (au şi ele rolul lor, la momentul oportun), am decis să mă rezum strict la mâncare. Deci suntem responsabili să mâncăm cât mai sănătos… Nu, nu, glumesc, nici despre asta nu am stare să vorbesc.

Am primit anul trecut în dar de la finuţa mea singura carte de bucate pe care o am, o carte pe care mi-am dorit-o foarte tare la momentul respectiv şi pe care o preţuiesc în continuare la fel de mult. Este vorba despre volumul Acasă la Jamie, apărut la Editura Curtea Veche. În afară de valoarea ei culinaro-literară, cartea are pentru mine şi valoare sentimentală (vedeţi poza de mai jos, da, da, aceea este amprenta mânuţei Dianei la şase luni).

Cartea conţine reţete atât pentru conservatori (cei care nu prea se desprind de gusturile cu care au fost crescuţi) dar şi pentru cei care doresc să încerce gusturi noi. Până acum m-am menţinut cât de cât în zona de confort culinar a conservatorilor însă uşor-uşor am început să trec graniţa către gusturile neîncercate şi descopăr mâncăruri absolut delicioase.

Reţetele mele favorite din această carte sunt: pulpe crocante şi lipicioase cu roşii şi cartofi noi (pe care am făcut-o de n ori de când am cartea), carbonara cu dovlecei (am gătit doar o dată săptămâna asta şi ne-a plăcut foarte mult, voi repeta experienţa cel puţin o dată pe lună), salată de cartofi cu somon afumat şi smântână cu hrean (minunată salata, am gătit-o de două ori şi tocmai mă întreb de ce aşa de rar). Recunosc faptul că am ocolit unele preparate din cauza ingredientelor care la noi ori se găsesc mai greu ori sunt foarte scumpe şi nu m-am îndurat până acum să încerc ceva ce-ar putea ajunge la gunoi. În orice caz, mi-am propus să îndrăznesc mai mult (nu numai în zona asta culinară ci în general).

Azi însă voi găti ceva clasic şi anume un pui cu smântână, o mâncare de care nici nu mă atingeam când eram mică (îi ziceam “pui cu îngheţată” din cauza aspectului). Cum fiecare dintre noi stă destul de prost cu timpul când vine vorba de gătit, mi-ar plăcea să am şi cartea Jamie’s 30 minutes meals, de care să profit mai degrabă seara când vin de la serviciu. Însă mi-ar plăcea să fie tradusă în română, mi se pare mai simplu decât să stau eu să transform cantităţile şi să descifrez unele ingrediente mai complicate.

***Pozez reţetele la cerere 🙂

Salata de cartofi cu somon afumat şi smântână cu hrean pentru Diana 🙂