“În ceea ce priveşte divertismentul, în general, genul e acelaşi. Diferenţa constă în faptul că în spectacolele de Revistă mesajul era transmis cu o anumită subtilitate şi poate tocmai de aceea publicul trebuia să urmărească mai atent, să se întrebe, să gândească. Acum, uneori lucrurile se trântesc la modul vulgar, suburban, iar publicul taxează. Nu imediat, dar după un timp vezi cum cei care produc acest gen de divertisment nu mai există, sunt apariţii trecătoare. În prezent există o invazie de amatorism  şi vulgaritate, extrem de promovoată de televiziuni.” (Maria Capelos – Alexandru Arşinel, De la Dolhasca pe…Calea Victoriei)

În timp ce citeam fragmentul de mai sus mă gândeam la ce emisiuni de divertisment mai există la noi. Mă refer la emisiuni cu divertisment adevărat şi nu te pui cu blondele, Capatos, Happy Hour, Trăsniţii sau mai ştiu eu ce. Până şi Divertis, singura emisiune care mai avea un strop de umor inteligent a dispărut din peisaj. S-a transformat în Serviciul Român de Comedie la care nu rezist să mă uit mai mult de cinci minute. Poate n-am prins eu cele cinci minute, amuzante, nu zic nu.

Mi-e dor să văd la televizor programe româneşti de divertisment care să te facă să te ţii cu mâna de burtă de râs atunci când te prinzi de poantă, programe care chiar să te distreze şi să te facă să uiţi de grijile zilnice şi să nu schimbi postul nici măcar la publicitate. Mai există astfel de programe? Poate există şi nu ştiu eu de ele. Aş vrea să văd un Stand up comedy românesc de calitate, un serial cu haz, un Jay Leno autohton. Nu ştiu câte şanse am să văd toate astea dacă actorii cu talent şi şcoală sunt ocoliţi cu desăvârşire pe micul ecran. Măcar să se mai difuzeze din când în când reluări cu Stela şi Arşinel, Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Jean Constantin, Rodica Popescu Bitănescu, Tamara Buciuceanu Botez. Mă amuzau în copilărie dar poate că nu era chiar vârsta potrivită să mă prind de toate poantele ascunse. Dar mă cam prindeam, deşi nu era totul la fel de explicit ca acum, eram copii destul de intuitivi. Mi-e dor să râd la emisiuni în limba română, mi-aş dori să văd actori noi şi texte adaptate la vremurile noastre fără să fie vulgare şi fără să ne sufoce cu aluzii după aluzii sexuale fără pic de substanţă. Dacă ştiţi astfel de emisiuni de divertisment contemporan, recomandaţi-mi. vă rog, şi mie măcar una. Până una alta poate ne organizăm să mergem la teatru. Acum c-am aflat, datorită biografiei lui Arşinel, şi unde joacă încă aceşti mari actori, e mai uşor să le urmăresc programul. Această carte pe care tocmai am terminat-o mi-a redeschis apetitul spre umor românesc de calitate. Şi mi-a mai trezit curiozitatea să caut şi să citesc şi biografia Stelei, apărută în 2002 la Curtea Veche, o carte de existenţa căreia habar n-aveam, aşa cum poate nici de a lui Arşel n-aş fi avut dacă n-ar fi fost promovarea atât de bine făcută de Grupul Editorial All.