Cine mă cunoaşte sau cine îmi citeşte blogul de mai demult, ştie că mă ataşez foarte uşor. Fie că-s oameni, lucruri, seriale, emisiuni la tv sau o piatră care stă mai simpatică în drum, eu mă ataşez şi sufăr când, spre exemplu, dă cineva cu piciorul în piatra aia şi stă în alt drum pe unde eu nu trec.

Azi mi-e dor de Megastar. Mă gândeam ce frumos ar fi să se mai facă încă o serie. Eu chiar eram pasionată. Nu aveai ce vorbi cu mine sâmbăta de la 20.00. Puneam suflet şi mă implicam cu totul. Dar, ca toate lucrurile care-mi plac … s-o dus. Eu sper totuşi să mai fie un sezon. Poate că o să fie chiar mai frumos decât primele trei şi cu oameni mai simpatici şi mai talentaţi. Deşi de multe ori nu ne vine să credem, există mereu cineva şi mai şi pe care încă nu l-a descoperit nimeni.

Azi am simţit că am trăit doar în trecut. Şi cred că a simţit şi Alina care m-a ascultat povestindu-i toate tâmpeniile şi banalităţile din lume. Aşa că merge o postare despre doruri.

Mai îmi este dor de o groază de lucruri doar că acum îmi vin doar două în minte: facultate şi pui crocant.

De fapt mi-e doar dor, nu mă doare nimic. Dar e mai catchy aşa titlul când îl pun la status la messenger. De fapt cred că mă doare un pic stomacul de foame. Doar că am fost la dentist şi încă nu am voie să mănânc. Apropo de durere, mi-a zis dentista că ori chiar nu mă doare (lucru care i se părea extrem de ciudat) ori am o rezistenţă incredibilă la durere  (I bet she tells that to all her patients) şi m-a întrebat dacă pe mine mă doare vreodată ceva. Am aşteptat să-şi ia mâna de pe limba mea şi i-am răspuns râzând cu cea mai banală replică din lume “sufletul”.

Gata. Am voie să mănânc. Deci rezolv cu stomacul. Cu sufletul … any volunteers? 😀