Meditez de ceva timp la tema asta dar abia acum îi dau formă scrisă ca să mă “asortez” şi eu cu anul electoral. Am întrebat pe cineva cândva mai în glumă mai în serios şi oarecum retoric “De ce şi-ar dori cineva să fie preşedintele ţării?“. Am primit un răspuns care m-a uimit, un răspuns dat mai mult în serios decât în glumă “Eu aş vrea să fiu preşedintele ţării“.
De obicei evit să intru în subiecte din astea “grele”, nu pentru că nu m-ar interesa ci pentru că nu am suficiente cunoştinţe ca să duc o dezbatere pe teme politice sau o “păruială” până la capăt.
Chiar dacă o să sune ca nişte afirmaţii făcute de un copil la Copiii spun lucruri trăznite, eu totuşi risc să cad în penibil şi să spun că tare greu mi se pare să fii preşedinte. Ai o groază de responsabilităţi, trebuie să te implici în TOT ce se întâmplă într-o ţară, trebuie să fii peste tot, trebuie să iei decizii care afectează atâtea suflete. Şi în plus faţă de asta, trebuie să stai mereu scut la injurii şi nemulţumiri, ochi curioşi şi rău-voitori. Trebuie să-ţi măsori de zece mii de ori cuvintele înainte de a le spune. Orice cuvânt oricât de bine gândit şi bine intenţionat îţi poate fi răstălmăcit. Nu mai poţi să-ţi cumperi nici apă minerală fără să nu te orbească nu ştiu câte bliţuri deodată şi aşa mai departe.
Eu dac-aş fi preşedintele ţării mi-aş da demisia înainte să apuc să pun piciorul la Cotroceni. Cred că aş şi plânge înainte să fac asta sau m-aş îmbolnăvi de inimă rea şi aş muri de atac de cord. Da, nu cred că e foarte sănătos să fii preşedintele ţării. Atunci îmi pun din nou întrebarea uşor retorică “De ce se luptă atât de mult unii să devină preşedinţi de ţară, de ce se chinuie unii să le fie atât de rău?”.
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
Nu stiu daca mi-ar placea mai mult sa fiu presedinte sau prim-ministru. Presedinte fara influenta nu are rost sa fii, nu? Doar ca sa dai bine in poza si sa hranesti presa de scandal nu are nici un haz. Dar ca prim-ministru as face ce stiu eu cel mai bine, sa administrez o criza, anume: as sparge intai toate bubele, as scoate tot puroiul, iar apoi as dezinfecta (chit ca ustura) si as curata si as pune si alifie ca sa treaca. Sigur, tara ar urla cat dureaza procesul asta “sanitar” – si de aceea nu am sa ajung eu niciodata nici presedinte, nici prim-ministru – dar apoi mi-as strange trusa la incheierea mandatului, considerandu-mi treaba incheiata, si nu as candida a doua oara, ca sa imi ia locul cineva specializat in administrarea post-crizei pentru ca asta este ceva ce eu nu stiu sa fac.
cred ca nu e vorba decat de puterea de a-ti acoperi spatele ca tu si grupul tau sa va desfasurati nestigherit afacerile fara a risca sa ajungeti la parnaie. despre asta e vorba. numai daca ai putere politica ii convingi pe cei din jur sa inchida ochii cand bagi mana pana la cot in sacul cu bani. pai ce, gigi daca ar fi presendinte ar mai fi luat pe sus noaptea si dus in arest? din punctul lui de vedere asta, si nu faptul ca influenteaza viata prostimii, merita dezavantajele aferente.
candidezi? 😉
With great power comes great responsibility si cred ca provocarea si puterea de a schimba atat de multe lucruri si a influenta vietile atator oameni merita dezavantajele aferente 🙂