Stăteam azi  şi mă gândeam dacă ar fi să aleg într-o zi să nu  mai fi eu, cine-aş vrea să fiu dintre cunoscuţi (fie apropiaţi ai mei sau vedete). A ieşit o listă destul de lungă doar că nu-i voi da publish aici ca să nu stârnesc conflicte inutile de genul dar eu de ce nu ai vrea să fii? Ca în faza aia din Sex and the City când discutau ele cu cine ar face-o dintre prietene dacă ar fi să le placă femeile şi nimeni n-o alesese pe Miranda. În fine, asta e deja altă discuţie.

Pe unele persoane le-am ales pentru aspectul fizic, pe unele pentru situaţia  materială (da, da sunt şi eu om), pe unele pentru o inteligenţă ieşită din comun, pe unele pentru popularitate, pe unele pentru sufletul deosebit, pe unele pentru viaţa sentimentală de excepţie, pe unele pentru că am eu o afecţiune specială pentru ele şi tot aşa.

Ce-ar fi dacă m-aş trezi într-o dimineaţă şi n-aş mai fi eu ci o persoană care are toate calităţile pe care tocmai le-am menţionat? Ca în filmul acela cu Mel Gibson pe care l-am văzut de zece mii de ori în care se trezeşte femeie. Oare aş fericită sau s-ar adeveri proverbul careful what you wish for? I’ll never know. Deocamdată trebuie să învăţ să live with myself. 😀