În ultima perioadă nu am mai scris, sau am scris foarte puţin şi nu neapărat inspirat. Poate că am writer’s block aşa cum avea Hank Moody din Californication (serial la care m-am reuitat un pic în ultimele zile), poate sunt ca Brian din Family Guy cu romanul pe care-l tot scrie de vreo trei ani. Probabil că Stewie mi-ar zice şi mie ceva de genul How you uh, how you comin’ on that blog you’re working on? Huh? Gotta a big, uh, big stack of posts there? Gotta, gotta nice litte story you’re working on there? Your popular blog you’ve been working on for almost a year? Huh?

Poate am writer’s block (nu că m-aş considera o mare scriitoare … încă) sau poate pur şi simplu mă simt atât de bine încât nu am ce griji să parchez în locul de parcare al grijilor. La început consideram o mare presiune faptul că nu îmi vine nimic să scriu pe blog şi mă întreabă lumea de ce. Apoi am văzut o secvenţă dintr-un interviu care mi-a plăcut mult şi mi-am dat seama că da, pressure … pressure of what… pressure is parents no money to buy food for their children… that’s pressure.

Aşa că no parking … no pressure … but still listening to very good music.

Şi în caz că vi s-a făcut dor şi de Ilaiza, aflaţi că ieri s-a ridicat prima dată singură în picioare în pătuţ. Şi după cum veţi vedea este foarte fericită de realizarea ei.