Aseară în recital la Callatis au cântat Ricchi e Poveri, o formaţie italiană foarte veche ale cărei melodii mie îmi plac mult. Am fost numai ochi şi urechi la ei şi m-am bucurat să ascult nişte cântece consacrate superbe pe care nici nu ştiam că le cântă ei. La început au cântat live însă abia dacă se auzeau, nu ştiu dacă era sonorizarea proastă sau erau ei pur şi simplu prea bătrâni ca să mai poată cânta cu la fel de multă energie hituri din anii ’70 – ’80.

Chiar dacă unul dintre membrii formaţiei se uita la ceas de cinci ori pe melodie (sunt curioasă şi acum din ce motiv), m-a surprins foarte plăcut cu câtă vitalitate şi bucurie dansa şi cânta solista care cu siguranţă e trecută de şaizeci de ani de acuma.

Aproape că uitasem cât îmi place muzica italiană şi cât de sensibile pot fi versurile. Uneori nu îmi vine să cred ce cântece minunate pot ieşi din nişte cuvinte aşa de simple doar că puse în ordinea în care trebuie şi pe muzica potrivită. Stăteam aseară şi ascultam şi îmi dădeau lacrimile de cât de mult îmi plăcea să-i ascult, poate şi pentru că limba italiană a avut mereu un rol foarte importat în viaţa mea.

Aş fi pus pe blog o melodie mai cunoscută de la ei însă la ce frumos dansează Eliza pe melodia asta ar fi păcat să nu o ascultaţi şi voi. Dar vă sfătuiesc să le ascultaţi pe toate pentru că sunt cu adevărat deosebite.