Skip to content

Next Next Next Finish

November 24, 2009

Observând tot mai des în vocabularul meu sintagmele “abia aştept să vină” sau “abia aştept să se termine” o zi, o activitate, un eveniment sau altceva, mi-am dat seama că tot mai des uităm să trăim în prezent şi să ne bucurăm de o activitate bună/rea cum e şi aşteptăm mereu să vină altceva. De asta am şi făcut asocierea cu instalarea unui program sau urmarea unui curs online unde dăm next, next, next şi apoi finish fără să citim ce scrie acolo pentru că vrem să instalăm mai repede programul să ne bucurăm de el.

Din nefericire finish-ul din viaţa reală nu este atât de plăcut aşa că ar fi frumos dacă în loc să ne ridicăm din pat dimineaţa să mergem la work cu gândul “abia aştept să vin acasă” să ne bucurăm de cele 9, 10, 11, 12 ore pe care le petrecem în afara casei şi să make the best of it. Ştiu că e greu. Abia aştept să ajung seara acasă, abia aştept să vină weekendul, abia aştept să vină Crăciunul. Abia aştept să îmi văd părinţii. Abia aştept să multe lucruri. Încă nu am găsit secretul cum să nu mai dau next next next până la lucrurile plăcute şi să be here just as I am.

Advertisements
4 Comments leave one →
  1. valentinatomita permalink
    December 3, 2009 5:33 am

    Poate ai timp, a propos de postul asta, sa te uiti la filmul Click cu Adam Sandler.. se vrea o comedie, insa… eu, in spiritul caracteristic, am cam plans si am cam ajuns la probleme existentiale.. e momentul sa vezi consecintele next next finish…
    Eu am tendinta sa ii pun pe toti sa se opreasca si sa se bucure… cel mai tare ma enerveaza aparatele photo… nici nu trece momentul si noi ii rapim cele mai frumoase secvente prezentului pentru asa zisele imortalizari… nici acum nu stiu de ce sa ma bucur mai tare… fluturasul din stomac de la prima mea intalnire virtuala cu actualul meu sot, sau faptul ca la un click distanta de print screen, am inselat momentul si am obtinut primul nostru zambet, pentru eternitate….

    • mihaelafrunza permalink
      December 3, 2009 12:27 pm

      multumesc de pont, o sa ma uit la film.

  2. Cristina permalink
    November 24, 2009 1:58 pm

    Exact asa sunt si eu…tot timpul abia astept cate ceva. Dar mi-am propus sa ma bucur si de drumul pana acolo. De exemplu, acum ma bucur de faptul ca abia astept Craciunul 🙂

  3. Laura Frunza permalink
    November 24, 2009 12:53 pm

    Si eu m-am gandit des la asta, ca traim intr-o permanenta asteptare, sa vina altceva. Cand Eliza era mica imi doream sa creasca mai mare, sa mearga, de exemplu. Acum imi doresc iar sa creasca, ca sa vorbeasca, sa spuna ce vrea ce-o doare. In loc sa ma bucur de momentele astea, care sunt unice… Si la fel ca tine, abia astept sa vina Craciunul, care oricum o sa treaca repede si o sa ne dorim sa vina primavara, si apoi Pastele, si apoi ziua mea, si apoi concediul, si apoi……

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: