Nu mi-a plăcut niciodată vara. Poate pentru că sunt deja suficient de bronzată cât să nu mai am nevoie de plajă sau pentru că nu suport căldura în exces şi ţânţarii sau pentru că petreceam toate verile din copilările în faţa blocului sau cel mult la ţară. Dar asta nu are nicio legătură cu faptul că am văzut un film frumos care se numeşte 500 Days of Summer al cărui titlu m-a cam indus în eroare şi nici măcar din trailer nu mi-am dat seama la ce se referă.

Afară sunt -9 grade însă în casă, dacă împarţi o pătură cu cel drag, cele 500 de zile de “vară”  pline de dragoste, încredere, detaşare, amuzament, muzică, artă, inedit, necunoscut, firesc, soartă, pot fi o opţiune plăcută de sâmbătă sau duminică seara.

Btw.. I’m a spring person… But you already knew that 😀