Toată săptămâna ne-au bătut colindătorii la uşă însă trebuie să recunosc că ne feream de ei ca de nu ştiu cine. Era ceva de genul “şşşşşt… colindători”… ca să nu audă că suntem acasă. La Iaşi nu se obişnuieşte să se vină cu colinda decât în Ajun. Cel mult vin mai devreme grupuri de pe la Conservator, grupuri talentate pe care tatăl meu le primea tot timpul.

Nu mă înţelegeţi greşit, îmi plac foarte mult colindele însă parcă nu-ţi mai bat la uşă copiii aceia inocenţi care repetau cu o lună înainte să te colinde frumos, chiar dacă scopul lor era tot să facă un bănuţ să-şi cumpere ceva. Să fim serioşi… când ai zece ani nu te gândeşti să spread the Christmas spirit ci să faci ceva bani pentru nişte jucării, dulciuri, ghetuţe sau ce îţi mai trebuie.

În ultima perioadă m-am cam săturat de colindele americăneşti (deşi sunt foarte frumoase). Poate pentru că dormim cu radio-ul deschis şi pe Magic FM dă toată noaptea colinde şi cum eu uneori nu pot dormi din cauza durerilor am avut o criză de genul “m-am săturat de colindele astea idioate”.

Ieri la împodobitul bradului am ascultat colindele cântate de Cleopatra Stratan. Are o voce foarte frumoasă fetiţa asta. S-o vedeţi pe Eliza dansând pe colindele ei… o minune de copil.

Colinda mea preferată rămâne însă O veste am adus compusă de Dan Teodorescu. Nu am găsit nicăieri varianta originală iar wordpressul nu îmi permite să uploadez eu o variantă aşa că dacă sunteţi curioşi cum e pot să v-o trimit pe email.

Înainte să descopăr O veste am adus, colinda mea preferată era cea cântată de formaţia Millenium, Creştini Crăciunul a sosit.

De Sărbători şi nu numai, vă urez numai lucruri bune dar mai ales sănătate. Aveţi grijă de voi şi de picioarele voastre mai ales acum pe timp de gheaţă 😀