Vrând să vedem un film drăguţ în ziua de Crăciun, am căutat pe Google, evident, filme de văzut cu prietena. Am găsit un film foarte haios din 2006 (mă mir că mi-a scăpat 4 ani de zile de căutat filme de văzut cu prietena), Wedding Daze. Filmul este în mare despre un tip care îşi cere iubita în căsătorie însă ea nu apucă să spună nici da nici nu că face atac de cord şi moare. După aproximativ un an, prietenul lui cel mai bun încearcă să-l convingă să se se uite în jurul lui şi cu siguranţă va mai găsi o fată la fel de perfectă ca cea care a murit. Moment în care el se uită în restaurant şi, vrând să-şi ironizeze prietenul, o cere în căsătorie pe chelneriţa care tocmai vroia să le ia comanda. Şi… surpriză… ea spune DA.
Filmul este foarte haios chiar dacă finalul este previzibil. Fraza mea preferată: “Do you believe in fate?” “No” “Neither do I. This is meant to be!“
Pe vremuri credeam că asemenea lucruri se întâmplă doar în filme. Acum cred că filmele se inspiră din ce în ce mai mult din viaţa reală. Do I believe in fate? Da, de ce n-aş crede. La urma urmei “this life was so close to never happen” dacă e să citez dintr-un alt film. Cine spune că trebuie să stai zece ani cu cineva ca să fii sigur că vrei să-l iei de soţ? Poate că nici partea cu “I got drunk and married a complete stranger in Vegas” nu e cea mai fericită alegere însă oamenii sunt atât de diferiţi şi poveştile lor atât de diferite încât nu toate urmează aceeaşi cale. Important e motivul pentru care o faceţi şi rezultatul: o viaţă minunată împreună.
Există un test pe care-l poţi face să-ţi dai seama dacă eşti fericit şi eşti cu persoana potrivită. Poate o să vi se pară o prostie şi o copilărie însă experienţa mea m-a făcut să cred că chiar merge. Uitaţi-vă la multe multe multe filme comedii romantice siropoase. Dacă nu invidiaţi personajele şi trăirile lor înseamnă că viaţa voastră e exact aşa cum trebuie să fie. Dacă tânjiţi după ce se întâmplă acolo înseamnă că poate ar trebui să mai căutaţi 🙂
L-a dat pe Acasa la un moment dat, nu stiu cum de l-ai ratat. Imi amintesc inceputul, cu logodnica moarta si cu chelnerita, dar nu m-am uitat mai departe, nu stiu de ce, nu m-a atras. Adevarul e ca foarte greu ma mai prinde un film, ma uit mai mult pe sarite.
In ziua de Craciun cand n-ai ce face e bun un film din asta. In mod normal si eu cam dau fast forward la filme 🙂