Am intenţionat mai demult să scriu o postare despre cum am ajuns eu să gătesc aşa mult peşte cu legume la cuptor însă nu am găsit momentul potrivit. Acesta s-a ivit acum când Okian oferă o carte foarte frumoasă şi utilă în cadrul unui concurs organizat pe blog la Adi Hădean.  Pentru a participa trebuie să povestesc despre o mâncare pe care am gătit-o şi cu care mă mândresc. Am aflat de concurs de la Laura şi mi-a plăcut prea mult mesajul ei ca să nu-l scriu aici: Încearcă şi tu, sigur ai vreo poveste interesantă (şi dacă nu, oricum ai talent la povestit). La urma urmei e şi ea personaj din povestea mea care începe cam aşa…

Anul trecut de Florii am fost invitaţi la sora mea să luăm masa. Pentru că de Florii în general se mănâncă peşte, sora mea a gătit dorada în pergament cu legume ratatouille. Soţului meu i-a plăcut atât de mult ce-a mâncat încât am zis că trebuie neapărat să încerc şi eu acasă. Nu am respectat întocmai reţeta ci am mai adaptat-o eu pe parcurs în funcţie de ce ingrediente aveam/găseam la supermarket. Între timp reţeta noastră s-a transformat din dorada în pergament în păstrăv fără pergament. De ce păstrăv? Pentru că era puţin mai ieftin şi… motivul principal, nu ştiu din ce motiv însă la hiperkamarket nu curăţă dorada. Ca să evit să petrec nu ştiu cât timp curăţând acest tip de peşte, am trişat folosind ceva similar. Pot să spun că reţeta mi-a ieşit foarte bună de fiecare dată şi, pentru că am gătit-o de aşa de multe ori, acum nu trebuie să mă mai uit să studiez paşii.

Pentru că e un fel de mâncare care ne place la amândoi  atât mult, am decis acum câteva luni să invităm şi nişte prieteni să deguste. Cu una dintre invitate am cam dat greş pentru că nu-i plăcea peştele însă m-au salvat legumele. Soţul ei însă ne spune şi acum cât de mult i-a plăcut peştele acela. Am de gând să repet experienţa cât de curând şi cu alţi prieteni dragi şi sper ca reacţia să fie tot una pozitivă.

Mă mândresc cu peştele cu legume la cuptor ori de câte ori  se mănâncă până la ultima firimitură iar dacă se întâmplă să fac ceva mai mult şi să rămână, merge foarte bine şi reîncălzit a doua zi. Nu l-am pozat niciodată însă vă puteţi face o idee dintr-o poză “furată” de pe blogul Laurei.

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea…cu foarte puţin timp înainte de încheierea concursului.