Dragă Dinamo, nu, aceasta nu este o postare despre tine. Poate altă dată, dacă faci ceva epocal, ceva mai mult decât să porţi culori de mărţişor. Aceasta este o postare despre 1 Martie şi o sărbătoare care mie o să-mi placă până la adânci bătrâneţi. A fost o zi frumoasă, plină de zambile şi bomboane şi mărţişoare care mai de care mai frumoase. Am primit de la soţul meu un mărţişor muzical, albumul cel mai nou al formaţiei Taxi, Cele două cuvinte. Deja am o melodie mai mult decât preferată de pe el. Nu credeam că voi spune asta vreodată (doamna dirigintă din gimnaziu ar fi mândră să audă) însă îmi place MATEMATICA. Cine mă cunoaşte ştie că e imposibil aşa ceva, prin urmare trebuie să vă mărturisesc că melodia mea favorită de pe album este Matematică imposibilă. O mai auzisem însă parcă nu am ascultat-o niciodată cu aşa multă atenţie ca acum. Minunată. Şi deşi aceasta nu este nici o postare despre Taxi, trebuie să spun că mi se pare foarte reuşită varianta în limba engleză a melodiei care dă numele albumului.

Nu reuşesc să mă hotărăsc dacă îmi place mai mult Crăciunul sau perioada mărţişoarelor. Nici nu văd de ce ar trebui să aleg. La urma urmei astăzi a fost frig, a nins şi am văzut numai alb şi roşu peste tot în faţa ochilor 🙂 Ca de Crăciun. Diferenţa mare au făcut-o florile. Mirosul minunat de zambile nu m-a lăsat să intru nicio clipă în spiritul Crăciunului. Deci Merry Mărţişor everyone!