Filmele romantice sunt preferatele mele. Dacă se poate să fie şi comedii…atunci chiar că sunt pe gustul meu. Am văzut multe filme romantice, aş îndrăzni să spun sute. Majoritatea mi-au plăcut doar că le-am uitat. Asta e problema cu comediile romantice, sunt cam la fel toate. Nici actorii nu pot să spun că sunt alţii pentru că se rulează de la un film la altul încât dacă vezi un actor cunoscut nu înseamnă că poţi imediat să ghiceşti şi ce film e. Cine-a făcut Valentine’s Day a fost tare deştept şi econom. De ce să cheltuiască buget pe zece filme cu zece actori cunoscuţi diferiţi când poţi să-i aduni pe toţi într-unul. Când am văzut filmul am avut senzaţia că văd mai multe filme în acelaşi timp. Drăguţ. Şi amuzant pe alocuri doar că nu prea mai ţin minte aşa bine despre ce era vorba.

M-am tot ferit să le numesc filme de dragoste pentru că abia în seara asta mi-am dat seama cum trebuie să arate de fapt un film de dragoste. De fapt cred că în seara asta am văzut primul film de dragoste din viaţa mea. Şi eu care nu vroiam să mă uit doar pentru că văzusem în treacăt în el nişte secvenţe cu urmăriri şi poliţie. Se numeşte “The Next Three Days” şi nu vă recomand să vă uitaţi la trailer. Uitaţi-vă la film şi atât, nu citiţi nicio recenzie, nicio povestire. Puteţi să citiţi totuşi postarea până la capăt, n-o să dezvălui mare lucru. N-am pus nici măcar un link către film ca să nu fiţi tentaţi să daţi click.

N-am mai văzut niciodată o poveste în care dragostea să fie atât de puternică, în care încrederea să nu fie zdruncinată de nimic, în care îndoiala nu se strecoară nici pentru o secundă în mintea şi în inima unui personaj. Uitaţi de Romeo şi Julieta, erau mici copii (şi la propriu şi la figurat). Ar trebui detronaţi o dată şi o dată de cineva. Cine-a putut să scrie aşa un scenariu ori are un suflet incredibil de mare ori o imaginaţie şi mai mare. Deci e adevărat că oamenii când iubesc şi îşi văd persoana iubită în pericol capătă puteri nebănuite şi aproape supranaturale să o salveze. Dacă nu ţi se face dreptate, trebuie să-ţi faci singur comiţând nişte ne-dreptăţi pe parcurs. Dar am spus deja prea multe. Uitaţi-vă la film şi dacă n-aţi uitat deja de declaraţii sub clar de lună şi trandafiri şi mesaje scrise pe nisip,  şampanie şi lumânări, o să uitaţi instant.