Singurul comentariu primit la postarea de ieri, m-a motivat să mai scriu o postare şi azi. Nu ştiu dacă şi aceasta va avea un subiect interesant însă îmi iau libertatea să o încep cu un citat din Pleşu:

Când apari la televiziune şi, în genere, când vorbeşti, trebuie să te întrebi mereu de ce, de exemplu, te lasi manipulat constant de câteva epitete prea la îndemână. De ce spui una-două “interesant”, sau “drăguţ”, sau, mai nou, “fascinant”? “Interesant” e un fel de a mima, în gol, o reacţie de adâncime: “aha, înţeleg unde baţi”, sau “voi mai reflecta la chestia asta”, sau “ia uite, dle, nu m-aş fi gândit!” De fapt e un fel de a nu spune nimic determinat. În loc să taci, sau să admiţi că nu pricepi, sau că te plictiseşti de moarte, spui “interesant” şi-ai scăpat.

Să exemplificăm cele 3 epitete prin 3 expresii faciale reprezentative. Cum ar reacţiona Eliza dacă ar şti să citească şi mi-ar considera postarea:

1. INTERESANTĂ

2. DRĂGUŢĂ

3. FASCINANTĂ

Acum să fim serioşi … câţi dintre noi nu s-au trezit folosind epitetul drăguţ pentru lucruri absolut ne-drăguţe sau epitetul interesant pentru lucrurile cele mai ne-interesante din lume? Drăguţe şi interesante sunt de obicei lucrurile care ni se par banale, plicticoase şi nedemne de nişte epitete mai descriptive dar cărora nu le putem spune pe nume din diverse motive. Când nu ne place ceva şi vrem să ascundem asta ca să nu supărăm, ne eschivăm în replici interesant şi fascinant de drăguţe.