Skip to content

Se numea Sarah

June 4, 2011

Pentru că nu mă dau în vânt după fantasy şi prefer cărţile cu un conţinut cât mai realist, cartea mi-a fost recomandată ca fiind una care mi-ar plăcea şi mi s-ar potrivi. Am cumpărat-o de la  Editura Litera care mai vine cu un stand din când în când la parterul clării în care lucrez.

După ce am cumpărat-o am tot împrumutat-o, evitând oarecum să mă apuc şi eu de ea ştiind că descrie nişte evenimente tragice care s-au întâmplat cu mult timp în urmă. Numai de tragisme nu aveam eu nevoie în drum spre serviciu dimineaţa, la metrou. De obicei atunci citesc cel mai mult, acasă prefer să stau pe internet sau să mă uit la televizor. Nu a fost cazul şi cu cartea aceasta pe care am citit-o şi acasă şi am terminat-o mult prea repede. Cel mai mult mi-a plăcut felul în care a fost scrisă, alternarea continuă între trecut şi prezent şi îmbinarea lor spre final, un final care devine previzibil abia in ultimele pagini. În rest, e greu de imaginat că au existat/există încă printre noi oameni atât de cruzi şi de răi care fac lucruri inexplicabil de dure fără nicio justificare.

Înainte să o citesc, tot mă refeream la carte ca fiind despre lagăre, evrei, prizonieri, holocaust. Asta pentru că nu ştiam exact ce alte poveşti se crează în jurul evenimentului. Acum mă refer la ea ca o carte despre renaştere. O să vedeţi voi de ce.

Sursa fotografiei: Laura.

Advertisements
One Comment leave one →
  1. Laura Frunza permalink
    June 7, 2011 11:23 am

    Ma bucur ca ti-a placut 🙂 E o carte cu adevarat speciala!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: