Rezultatele dezastruoase de la Bac-ul de anul ăsta au umplut ştirile din seara asta de la televizor. Vinovaţii? SUBIECTELE şi faptul ca sărăcuţii de elevi n-au fost lăsaţi să copieze şi au fost megastresaţi de “poliţia” din sălile de examen. Pe mine nu generaţia de elevi care învaţă din rău în mai rău cu fiecare an mă îngrozeşte în primul rând . Ci generaţia de profesori care majoritatea (mai sunt şi excepţii rare) s-a ridicat din cei mai slabi elevi, din codaşii clasei care n-au fost în stare să-şi găsească altceva.
Pe vremuri cele mai respectate meserii erau profesoratul, medicina şi poliţia. Ca profesor toată lumea te respecta, salariul era decent, mai dădeai meditaţii pentru examene şi, vorba preşedintelui, trăiai bine în lumea aceasta minunată a educaţiei. Acum profesorii se duc cu lehamite la muncă, nu mai au pentru ce se stresa, nu au nimic de câştigat, elevii oricum nu-şi dau interesul. De medici nici nu mai zic. Au nişte salarii de au ajuns să trăiască numai din şpăgi iar pacienţii au ajuns… să nu mai trăiască. Iar poliţiştilor dacă le mai taie mult din salariu în curând o să aibă salariul pe minus.
Dacă pe vremuri era o tragedie dacă picai la bac, astăzi a devenit deja un trend. Elevii se hlizeau în faţa rezultatelor, făceau planuri de vacanţă, nu păreau prea îngrijoraţi de viitorul lor. Era cool să ai media 1,75, erai o ciudăţenie a naturii dacă aveai cumva media peste 6. Părinţii priveau şi ei neputincioşi rezultatele şi indiferenţa copiiilor lor şi rosteau cu un gust amar “ăsta e tineretul din ziua de azi”.
La Colegiul Naţional Emil Racoviţă din Iaşi, promovabilitate 100% ca de obicei (a apărut directorul la Protv :D) Ahaaaa, deci totuşi nu subiectele sunt de vină şi nici faptul că elevii n-au fost lăsaţi copieze. Deci se poate. Mă înspăimântă totuşi ideea că profesorii din vechea generaţie vor trebui la un moment dat să se pensioneze şi să lase locul “tineretului din ziua de azi”.
Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor 
http://www.gandul.info/puterea-gandului/strigatul-de-maturitate-al-loazelor-m-e-funeriu-8433525
Mi-a placut cel mai mult pasajul asta:
“În loc să-i privim exasperaţi şi isterici pe cei nu ştiu câţi la sută care au picat Bac-ul, am putea să-i privim pe aceşti supraoameni de 18 ani care au trecut examenul. Ba au existat chiar şi câţiva demiurgi care au luat 9 şi 10 la “cel mai slab Bac din istorie”. Pentru a ajunge la cât mai multe astfel de zeităţi capabile să ia note de trecere la Bacalaureat, pentru a putea să nu ne mai izbim de incompetenţă şi corupţie în toate cotloanele sistemului, poate este nevoie ca televiziunile să-i filmeze câţiva ani la rând pe copiii care plâng în hohote că au picat Bacalaureatul, din cauză că nu au mai fost lăsaţi să treacă.”
Roxana, in cazul acesta esti o rarirate. Ai noroc ca te apreciaza elevii si ca ai dat peste unii de bun simt si ai noroc si ca ai acces la alte surse de venit si timp sa incerci sa le obtii. Intr-adevar, daca citesti cu atentie fragmentul, poate fi deranjant pentru cei ca tine, insa, asa cum a spus si Colega, in loc sa contrazici o idee, ai lansat un atac la persoana si asta a denotat invidie si atat. Nu ai reusit sa iti aperi statutul, asa cum poate ai fi vrut, ci din contra.
N-as fi raspuns in acest mod daca nu ar fi fost acel pasaj rautacios:”elevii care chiar au avut nişte ţeluri în viaţă nu s-au dus să profeseze în şcoli în care să fie luaţi în râs de elevi şi să câştige şi un salariu de mizerie pentru asta.” E drept ca sunt multi care se duc in invatamant pentru ca primesc salariul indiferent daca predau ceva sau stau la barfa cu elevii. Pentru Laura: eu m-am inscris la Litere din pasiune pentru franceza si cu intentia de a deveni profesor. Asta am vrut de la bun inceput, impresionata fiind de profesorul pe care l-am avut in liceu, in care am vazut mereu un model. Pot sa fac si altceva, pentru ca am si calificare intr-un alt domeniu, dar cand vad ca sunt apreciata de elevi si reusesc sa scoti ce e bun din ei, de ce sa plec din sistem? “Salariul de mizerie” se completeaza din alte resurse, asta daca vrei si te duce mintea. Pentru ” Colega”: Nu condamn pe nimeni pentru ca a ales altceva, ar fi absurd. M-a deranjat foarte tare generalizarea din fragmentul de mai sus, din care reiese ca profesorii sunt din start niste ratati, din moment ce fac meseria asta.
Roxana, voi sterge pasajul respectiv, ai dreptate, nu se intelege din el ca mai exista si exceptii pe care le respect si le admir. Intentia mea nu a fost sa jignesc pe cine chiar munceste si obtine satisfactii din asta.
@Roxana: In primul rand felicitari pentru rezultatele frumoase din timpul facultatii. Nu imi explic in schimb cum cineva care termina ca sef de promotie o facultate nu este in stare sa respecte niste reguli simple de civilitate a dialogului. Nu raspunzi unei probleme de fond cu un atac la persoana. Problema de fond aici este una de sistem. E ca in economie. Intreprinderea asta care se cheama sistem de educatie poate sa scoata performanta atat timp cat se investeste in ea temeinic. Nu poti sa ceri permanent performanta sistemului fara sa si oferi macar o stimulare in limitele decentei. Daca sunt oameni care raman acolo din pasiune, felicitari! Probabil ca ei sunt cei care fac diferenta. Performanta apare acolo unde cineva totusi investeste. Fie parintii platesc, fie elevul se dedica din plin studiului, fie profesorii sunt atat de pasionati incat dau de la ei infinit mai mult fata de cat primesc. Dar daca tu ai exprimat optiunea de a ramane, chiar in conditiile astea, in acest sistem, nu ii poti acuza pe cei care nu au facut-o ca nu ti s-au alaturat. In plus, din ce imi amintesc, sa o acuzi pe Miha de rautate, cel putin pentru perioada aceea, nu poate insemna decat o dovada de rea-vointa sau de necunoastere a lucrurilor despre care, cu atata usurinta vorbesti. Oricare dintre cele doua variante ar trebui sa te faca sa rosesti.
@Mihaela: E greu de gasit vinovatul pentru esecul unui sistem educational atunci cand educatia, in general, lipseste cu desavarsire dintre prioritatile societatii in care traim. Elevii, sau cum le spui tu – “saracutii”, multi dintre ei chiar asta sunt – saracuti. Vorbim totusi despre generatia care a ramas fara parinti, plecati prin Italia sau Spania ca sa le asigure traiul. Nu sunt tinerii singurii exponenti ai lipsei de educatie. Lumea asta e plina de adulti, batrani, tineri, copii nesimtiti. E o lume in care toata lumea isi bate joc de toata lumea – sau macar incearca. Exceptiile sunt laudabile, dar nu rezolva problema. Oare cerem prea mult daca ne dorim ca atunci cand presedintele spune ca nu e nevoie sa fii premiant ca sa ai succes, ministrul educatiei sa nu il aplaude? Sau sa nu se puna problema sa avem un presedinte care sa scoata asa ceva pe gura?
Momentele astea, cum a fost bacalaureatul nu ar trebui sa fie unele in care sa jubilam pentru raul altuia ci sa ne intristam de raul in care suntem nevoiti sa traim. Si sa incercam sa reparam lucrurile avand, asa cum putem mai bine, sa avem noi In primul rand, grija de copiii nostri. Nu sa ii abandonam in bratele unui sistem pe care nu da nimeni, nici la propriu nici la figurat, doi bani.
“Vorbim totusi despre generatia care a ramas fara parinti, plecati prin Italia sau Spania ca sa le asigure traiul. Nu sunt tinerii singurii exponenti ai lipsei de educatie. Lumea asta e plina de adulti, batrani, tineri, copii nesimtiti. E o lume in care toata lumea isi bate joc de toata lumea – sau macar incearca. Exceptiile sunt laudabile, dar nu rezolva problema. Oare cerem prea mult daca ne dorim ca atunci cand presedintele spune ca nu e nevoie sa fii premiant ca sa ai succes, ministrul educatiei sa nu il aplaude? Sau sa nu se puna problema sa avem un presedinte care sa scoata asa ceva pe gura? ”
Foarte bine punctat si iti multumesc, pasajul asta e motivul pentru care m-am decis sa nu mai sterg/inchid comentariile la postarea asta.
A, si inca ceva. Eu tocmai ma pregatesc sa ii dau in judecata pe astia de la RAO pentru ca nu m-au platit din 1900 toamna incoace. Daca vrei sa ne iei locul sa traduci pe gratis si doar pentru placerea de a-ti vedea numele pe coperta, eu sunt prima care sa te recomande.
Profesorii din ziua de azi sunt praf si pulbere, majoritatea. Inclusiv aia care vin din generatia mai veche. Si nu pentru ca nu ar sti materie, pentru ca sunt sigura ca stiu, ci pentru ca nu au cu cine sa lucreze si la un moment dat intervine lehamitea si delasarea. Si e si normal pana la urma, cand ti-e sila sa te duci la munca pe trei lulele, nu prea iti arde de facut treaba. Iar pe domnisoara de mai sus as vrea s-o intreb daca a ales ea cu pasiune sa faca asta sau nu si-a gasit altceva si daca inca mai face asta cu pasiune. Si as aprecia putina sinceritate, ca de invidie am vazut ca suntem in stare. Dar banuiesc ca asta e mentalitatea la noi: daca noi nu reusim, incepem cu “lasa, ca altul a avut pile, a dat spaga, a facut asa si pe dincolo”. Banuiesc ca ne e greu sa acceptam ca altii au avut pur si simplu mai mult noroc, au stiut sa faca alegerile potrivite la momentul potrivit sau au fost, pur si simplu, mai buni decat noi.
Te felicit pentru realizarile tale profesionale insa te asigur ca nici eu nu am si n-am avut vreodata cunostinte pe la edituri. Nimic nu-ti da siguranta ca esti platit pentru munca pe care o depui, nici macar contractele pe care le inchei, si tare te inseli daca tu crezi ca eu am primit banii pe toate cartile traduse. E un risc pe care ni-l asumam cu totii. Am tradus sute de pagini pe gratis sau sute de pagini pentru care m-am milogit luni/ani de zile sa imi primesc macar o parte din bani. Postarea asta nu este despre noi si vietile si realizarile noastre profesionale asa ca mi-as dori ca discutia pe blog sa se incheie aici, o sa imi rezerv dreptul ca sterg comentariile care nu au legatura cu postarea.
Trecem peste rezultatele pe care le-am avut in facultate si peste faptul ca am si o carte publicata. Am predat la 2 licee din Iasi, inclusiv la un liceu agricol si nu am avut probleme cu elevii pentru ca am reusit sa-i castig afectiv si sa ma impun. Am facut si traduceri dar, vezi tu, nu toata lumea are cunostinte pe la edituri astfel incat sa ai siguranta ca esti si platit pentru munca pe care o depui.
Scuze, dar de unde stii tu ca nu sunt tineri care merg sa predea din pasiune si nu pentru ca nu s-ar pricepe la altceva? “Să fim serioşi, elevii care chiar au avut nişte ţeluri în viaţă nu s-au dus să profeseze în şcoli în care să fie luaţi în râs de elevi şi să câştige şi un salariu de mizerie pentru asta.” Sunt profesor de franceza, in facultate am avut cea mai mare medie de la sectia Franceza-Italiana (by the way, am fost colege de generatie…. nu te-ai schimbat deloc… esti la fel de rautacioasa). Sa fim sinceri: daca nu aveai sprijinul sorellinei, oare acum mai priveai lumea de sus?
Daca mai citesti o data postarea o sa vezi ca am spus ca mai sunt şi excepţii rare si te felicit daca te incadrezi aici. Lumea are nevoie de profesori ca tine. Mai cunosc si eu cel putin un exemplu (postarea asta nu este despre ei).
Rautacioasa … nu cred ca ma cunosti deloc. Dar asta e parerea ta.
Nu ma consider si nu m-am considerat niciodata sus si nici n-am privit lumea vreodata de sus. Cat priveste sprijinul, cu totii il avem de undeva la un moment dat in viata la inceput de drum, important este ce facem cum el si cum il pretuim.